Sindicatele și garanția respectării drepturilor salariaților

Vă rog să ne spuneți ce tipuri de drepturi și interese ale salariaților membri de sindicat sunt apărate de către sin­dicate și dacă respectarea acestora, ca urmare a protejă­rii lor de către sindicate, constituie o garanție?

Boris Graur, Rezina

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

În conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 42 din Constituția țării, sindicatele se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii și aceste organizații contribuie la apărarea drepturilor și a inte­reselor profesionale, economice și sociale ale salariaţilor.

Astfel, menirea constituțională a sindicatelor este de a contribui, adică de a participa, în măsura competenței lor, la apărarea drepturi­lor și intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaţilor.

Legea sindicatelor conține reglementări concrete în scopul de­talierii și aplicării acestor prevederi constituționale. Potrivit art. 12 din legea sus-menționată, sindicatele reprezintă și apără drepturile și interesele profesionale, economice, de muncă și sociale, colective și individuale ale membrilor lor în autoritățile publice de toate nive­lurile, în instanțele judecătorești, în asociațiile obștești, în fața anga­jatorilor și a asociațiilor acestora.

În conformitate cu art.16 alin. (1) din aceeași Lege, sindicatele apă­ră dreptul membrilor lor la muncă, dreptul de a dispune liber de ap­titudinile lor, de a alege domeniul de activitate și profesia, dreptul la remunerarea muncii, care ar asigura un nivel de trai decent.

Prin urmare, drepturile și interesele salariaților, la apărarea cărora contribuie sindicatele, cuprind inclusiv: dreptul la muncă, la salariu echitabil și la plata acestuia la timp;  dreptul la odihnă, concediu anu­al, repaus săptămânal și sărbători nelucrătoare; dreptul la informarea privind situația economică a unității, securitatea și sănătatea în mun­că; dreptul la libera asociere în sindicate, inclusiv la constituirea de organizații sindicale; dreptul la asigurări sociale; dreptul de apărare împotriva concedierilor nelegale, împotriva discriminării și altele.

 

Statul este principalul garant al tuturor drepturilor cetățenilor săi și trebuie să se asigure că aceste drepturi sunt respectate și protejate

 

Dreptul sindicatelor de a apăra sau, mai exact, de a contribui la apărarea intereselor membrilor lor este garantat printr-o serie de dispoziții legislative (Legea sindicatelor, Codul muncii, Codul contravențional etc.).

Cu referire la garanția respectării drepturilor salariaților ca urmare a protejării acestor drepturi de către sindicate, menționăm următoa­rele. Respectarea drepturilor, inclusiv ale salariaților, este garantată prin lege. Cu alte cuvinte, statul este principalul garant al tuturor drepturilor cetățenilor săi. Statul trebuie să se asigure că aceste drep­turi sunt respectate și protejate. Drepturile omului, inclusiv în do­meniul muncii și asigurarea respectării acestora, trebuie să fie luate în considerare la adoptarea deciziilor, în acțiunile tuturor instituțiilor statului (organe de drept, de control, instanțe de judecată, instituții guvernamentale și municipale etc.).

În practică, sindicatele contribuie la apărarea drepturilor și intere­selor de muncă ale propriilor membri doar prin prisma competențelor lor (participarea la administrarea treburilor publice, la formarea poli­ticii sociale și economice a statului, la elaborarea proiectelor de legi și de alte acte normative în domeniul remunerării muncii, asigurării sociale, ocrotirii sănătății, la negocieri colective, la soluționarea litigii­lor individuale de muncă și a conflictelor colective de muncă etc.

În sfârșit, un rol aparte în asigurarea eficientă a garanțiilor de muncă ale salariaților revine implementării pe deplin a Convenției Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 150 privind administra­rea muncii (ratificată de Republica Moldova prin Legea nr. 274/2006). Această Convenție vizează toate organismele administrației publice responsabile în administrarea muncii, precum și cadrul instituțional pentru coordonarea activităților acestor organisme și pentru asigura­rea consultării și participării salariaților, a angajatorilor și organizațiilor acestora.