Răspunderea materială a angajatorului față de salariat

Vă rog să ne spuneți ce presupune răspunderea ma­terială a angajatorului față de salariat și în ce cazuri această răspundere poate surveni?

Daniel Bosîi, Chișinău

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Răspunderea materială este o formă a răspunderii juridice, care se întemeiază pe normele dreptului muncii. Răspunderea materială a angajatorului față de salariat poate fi caracterizată prin mai multe aspecte juridice, inclusiv prin faptul că: este una contractuală, având la bază contractul individual de muncă; prejudiciul cauzat are legă­tură cu neîndeplinirea de către angajator a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă; presupune, în toate cazurile, repara­rea integrală a prejudiciului material cauzat salariatului etc.

Cu referire la repararea prejudiciului material, art. 331 alin. (1) din Codul muncii stabilește că angajatorul care, în urma îndeplinirii ne­corespunzătoare a obligațiilor sale prevăzute de contractul individu­al de muncă, a cauzat un prejudiciu material salariatului repară acest prejudiciu integral.

Răspunderea materială a angajatorului pentru prejudiciul cauzat salariatului constituie un principiu de bază al reglementării rapor­turilor de muncă și al altor raporturi legate nemijlocit de acestea. Prevederile art. 5 lit. k) din Codul muncii specifică acest principiu ca obligativitate a reparării integrale de către angajator a prejudiciului material și a celui moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplini­rea obligațiilor de muncă. Această obligativitate a angajatorului este specificată și în alin. (2) lit. p) al art. 10 din Codul muncii.

Prin acordul părților, potrivit alin. (2) al art. 331 din Codul muncii, prejudiciul material cauzat salariatului din vina angajatorului poate fi reparat în natură (de exemplu, prin eliberarea unor materiale sau efectuarea unor lucrări de construcție necesare salariatului etc.).

 

Este un principiu de bază al reglementării raporturilor de muncă și al altor raporturi legate nemijlocit de acestea

 

Angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație, în conformitate cu art. 330 alin. (1) din Codul muncii, survine, în particular, în caz de:

1. refuz neîntemeiat de angajare; Astfel, prin prisma art. 8 și art.47 alin. (1) din Codul muncii (care vizează interzicerea discriminării în sfera muncii și, respectiv, interzicerea refuzului neîntemeiat de anga­jare), refuzul angajatorului de a angaja poate fi contestat în instanța de judecată;
2. eliberarea ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă mun­că în condițiile art. 90 alin. (2) lit. a); Dispoziția acestei norme (în redacția Legii nr. 243 din 28.07.2022) stabilește plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime care nu va depăși 12 salarii medii lunare ale salariatului în cazul transferului sau al eliberării nelegitime din ser­viciu.

Desigur, norma dată limitează nefondat repararea prejudiciului integral cauzat salariatului și nu corespunde  principiului (art. 5 lit. k) din Codul muncii) ca obligativitate a reparării integrale de către angajator a prejudiciului material cauzat salariatului.

1. staționare a unității din vina angajatorului, cu excepția perioa­dei șomajului tehnic (art.80); În caz de staționare produsă din vina angajatorului, cu excepția perioadei șomajului tehnic, angajatorul, potrivit art. 80 prim alin. (3), din același Cod al muncii, este obligat să-i compenseze salariatului salariul pe care acesta nu l-a primit.
2. reținere a plăţii salariului; Modul concret de calculare și de plată a sumei de compensare a pierderii unei părți din salariu în le­gătură cu încălcarea termenelor de plată a acestuia este stabilit prin Hotărârea Guvernului nr.535 din 07.05.2003.

Răspunderea materială a angajatorului față de salariat survine și în cazurile de reținere a plăților cuvenite în caz de eliberare din ser­viciu, precum și de răspândire, prin orice mijloace, a informațiilor calomnioase despre salariat și altele.