20 iunie 2021
Chisinau
Cetăţeanul şi legea

Munca prin cumul: cui i se permite și cui nu

Loading
Cetăţeanul şi legea Munca prin cumul: cui i se permite și cui nu
Munca prin cumul: cui i se permite și cui nu
unsplash.com

Activez la o întreprindere privată. Însă, din cauza remu­nerării insuficiente, m-am angajat încă la două întreprin­deri, pe bază de contract individual de muncă prin cumul. Vă rog să-mi spuneți care sunt particularitățile angajării prin cumul, concomitent la mai multe întreprinderi, și dacă legea limitează sau nu munca prin cumul?

Alexandru Motângă, Edineți

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

Munca prin cumul: cui i se permite și cui nu  

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Întrebarea adresată poate fi examinată prin prisma prevederilor art. 267 din Codul muncii (CM), care are drept obiectiv reglemen­tarea muncii prin cumul. Pentru a da un răspuns cu mai multă cla­ritate, urmează să precizăm unele aspecte juridice ale muncii prin cumul.

Și anume: munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către sa­lariat, pe lângă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct.

Așadar, muncă prin cumul, în virtutea cerințelor art. 267 alin. (1) – (3) din CM, se admite pe lângă munca de bază, în afara orelor de program, atât în cadrul aceleiași unități (firme), cât și în cadrul altora.

În această ordine de idei, legea specifică faptul că contractele individuale de muncă prin cumul pot fi încheiate cu unul sau cu mai mulți angajatori, dacă aceasta nu contravine legislației în vigoare.

În acest sens, art. 261 din CM stabilește că conducătorul unității de stat, inclusiv municipale, sau al unității cu capital majoritar de stat nu poate să presteze muncă prin cumul la o altă unitate sau să cumuleze funcții la unitatea pe care o conduce, cu excepțiile prevăzute de legislația în vigoare. Or, conducătorul unității de stat, inclusiv municipale, sau al unității cu capital majoritar de stat nu poate să facă parte din organele care exercită supravegherea și controlul în unitatea pe care o conduce.

Altă normă legală care limitează muncă prin cumul o constitu­ie art. 269 din CM, potrivit căreia angajatorii, de comun acord cu reprezentanții salariaților, pot prevedea anumite restricții la presta­rea muncii prin cumul numai pentru salariații cu anumite profesii, specialități și funcții, cu condiții și regim de muncă deosebite, a căror muncă prin cumul ar putea pune în pericol sănătatea sau securitatea procesului de producție.

Pentru încheierea contractului individual de muncă prin cumul nu se cere consimțământul angajatorului de la locul de muncă de bază.

În contractul individual de muncă, potrivit art. 267, alin. (5) din CM, se va indica, în mod obligatoriu că, munca respectivă se pre­stează prin cumul. Norma dată corespunde cu prevederile art. 49, alin. (2) din CM, care dispune că contractul individual de mun­că poate conține și alte prevederi ce nu contravin legislației în vigoare.

În temeiul contractului individual de muncă negociat și semnat de părți, angajatorul poate emite un ordin (dispoziție, decizie, ho­tărâre) de angajare, care este adus la cunoștința salariatului (cumu­lardului) sub semnătură, în termen de trei zile lucrătoare, potrivit art. 65, alin. (1) – (2) din CM.

Durata concretă a timpului de muncă și a timpului de odihnă la locul de lucru prin cumul se stabilește în contractual individual de muncă, ținându-se cont de reglementările legale specificate în titlul IV (Timpul de muncă și timpul de odihnă) din CM și de alte acte normative.

Dacă salariatul activează prin cumul în baza câtorva contracte individuale de muncă, lucru care nu este interzis de art. 267 din CM, atunci durata concretă a timpului de muncă și a timpului de odihnă la fiecare loc de muncă al cumulardului se stabilește separat în respectivele contracte, ținându-se cont de prevederile art. 271 din CM.

Unele particularități ale muncii prin cumul au un caracter de protejare a salariaților respectivi. Dispoziția alin. (6) al art. 267 din CM prevede că salariații angajați prin cumul beneficiază de aceleași drepturi și garanții ca și ceilalți salariați din unitatea respectivă.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și