Asumarea răspunderii Guvernului nu şi-a avut rostul

 

 

Adoptarea proiectului Legii finanţelor publice şi a responsabilităţii bugetar-fiscale prin asumarea răspunderii Guvernului faţă de Parlament, la sfârşitul lunii iulie, pri­vită ca lege organică în domeniul finanţelor publice prin care sunt stabilite principii­le, regulile generale pentru toate componentele bugetului public naţional, menită să înlocuiască legislaţia anterioară privind sistemul şi procesul bugetar, s-a făcut cu mai multe încălcări ale procesului legislativ, consideră Viorel Pârvan, expert la Centrul de analiză şi prevenire a corupţiei.

 

Lipsă de transparenţă

 

În primul rând, explică el, nu s-a respectat principiul transpa­renţei. Astfel, proiectul de lege în cauză a fost înregistrat în Parla­ment pe data de 21.07.2014, iar la şedinţa plenară din 22.07.2014 a fost deja adoptat. Pe când Regu­lamentul Parlamentului şi Con­stituţia Republicii Moldova pre­vede că adoptarea proiectului de lege se poate face în decurs de 72 de ore din momentul prezentării în Legislativ a Hotărârii de Gu­vern de angajare a răspunderii pentru proiectul de lege propus. În consecinţă, menţionează ex­pertul, societatea civilă nu a avut posibilitatea să intervină pentru a–şi formula propunerile şi re­comandările faţă de respectivul proiect de lege. Nu că cetăţeanul simplu nu a putut să-şi dea cu pă­rerea, ci nici deputaţii nu au apu­cat să-l studieze, să-l analizeze, să recomande modificări. Proiectul respectiv nu a fost propus pentru avizare Confederației Naționa-le a Sindicatelor din Moldova. Din această perspectivă, legea deja adoptată este vulnerabilă sub aspectul coruptibilităţii, re­levă Viorel Pârvan.

Unde mai pui că, potrivit Cen­trului de analiză şi prevenire a co­rupţiei, un proiect similar de lege a fost examinat în Parlament mai înainte, fiind înaintat cu titlu de inițiativă legislativă tot de către Guvern, înregistrat în Parlament la sfârşitul lui octombrie 2011, care a parcurs toate procedurile parlamentare, astfel ajungându-se la stadiul lecturii finale. Adică, reiese că documentul respectiv fusese finalizat, pentru a fi adop­tat de către Parlament. Se făcuse chiar şi o sinteză a recomandări­lor și amendamentelor ce parve­niseră vizavi de conţinutul lui.

Concluzia Centrului de ana­liză şi prevenire a corupţiei este că asumarea răspunderii Guver­nului Republicii Moldova pentru noul proiect al Legii finanţelor publice şi a responsabilităţii bu­getar-fiscale a fost „una nemoti­vată”. Mai mult ca atât, Executi­vul este acuzat că a ignorat mai multe prevederi din proiectul anterior dezbătut de către Par­lament. Chiar dacă unele clauze se conţin în noul proiect al Gu­vernului, acestea au fost preluate selectiv, conchide Galina Bostan, conducătorul centrului.

Chiar şi Curtea Constituţio­nală, încă acum trei ani, s-a pro­nunţat că procedura asumării răspunderii Guvernului faţă de Parlament poate să aibă loc în si­tuaţii deosebite, de urgenţă. Însă Centrul de analiză şi prevenire a corupţiei nu a constatat astfel de circumstanţe care să se fi produs în ţară în ultima decadă a lunii iulie. Mai apoi, constată Viorel Pârvan, atunci când primul pro­iect al Legii finanţelor publice şi a responsabilităţii bugetar-fisca­le a fost depus în Parlament, Mi­nisterul Finanţelor a avertizat că punerea în aplicare a respectivu­lui document va necesita cheltu­ieli considerabile de mijloace bu­getare, până la 20 de milioane de euro. În timp ce adoptarea pro­iectului prin asumarea răspun­derii Guvernului s-a făcut fără a se indica costul implementării respectivului document, ceea ce afectează calitatea actului legis­lativ adoptat de către Guvern şi-l face mai vulnerabil din perspec­tiva coruptibilităţii.

 

Subminare a autorităţilor publice autonome

 

Însuşi textul actului legisla­tiv adoptat în regim de urgen­ţă de către Guvern abundă în o mulţime de carenţe, subliniază experţii Centrului de analiză şi prevenire a corupţiei. Bunăoa­ră, procedura anterioară de ela­borare şi aprobare a bugetelor instituţiilor, autorităţilor publi­ce autonome, precum Curtea de Conturi, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Consiliul Concurenţei, instanţele de ju­decată şi altele, prevedeau exis­tenţa unor bugete autonome, articole speciale în regulamente privind formarea lor, care, ul­terior, deveneau componente ale bugetului de stat. Însă, con­form Legii finanţelor publice şi a responsabilităţii bugetar-fiscale adoptată prin asumarea răspun­derii Guvernului, nu se stabileş­te un mecanism şi o procedură distinctă de alcătuire a bugetelor pentru instituţiile amintite.

Adică, acestea nu vor primi resursele bugetare necesare, ci doar se vor mulţumi cu ce va decide Guvernul, mai exact, Mi­nisterul Finanţelor, ceea ce va afecta gradul de independenţă a acestora în raport cu Executivul şi chiar poate însemna o moda­litate de subordonare a lor Gu­vernului.

Mai mult ca atât, Legea finan­ţelor publice şi a responsabilită­ţii bugetar-fiscale adoptată prin asumarea răspunderii Guver­nului ar putea să provoace anu­mite disensiuni între Executiv şi Parlament pe marginea pro­cedurilor de adoptare a legilor bugetare anuale. Deoarece legea respectivă prevede acest exerci­ţiu în două lecturi, pe când regu­lamentul Legislativului stabileş­te trei proceduri de acest gen.

 

Lezarea dreptului omului

 

De asemenea, se stipulează că documentele executorii, care vi­zează încasarea sumelor de bani din compartimentele bugetului naţional, adică bugetul de stat, cel al asigurărilor sociale de stat şi fondurile de asigurare obli­gatorie în medicină, vor fi exe­cutate doar după ce o decizie va deveni irevocabilă. Însă, la mo­mentul de faţă, regula generală ce se conţine în Codul de pro­cedură civilă şi cel de executare stabileşte că o hotărâre devine executorie din clipa în care ea este declarată definitivă.

În viziunea lui Viorel Pârvan, s-a făcut o excepţie pentru cazu­rile în care se ajunge la încasarea unor sume de bani din cele trei componente ale bugetului public naţional.

Mai mult ca atât, este prevă­zut un termen de 6 luni, în care creditorul este obligat să ofere timp administratorilor de buget pentru executare benevolă a ho­tărârii judecătoreşti.

 

 

Doar după aceasta, el (credi­torul) poate solicita intervenţia unui executor judecătoresc, ceea ce reprezintă o derogare de la re­gula generală, adică compromite dreptul unei persoane la un pro­ces echitabil, garantat de Con­venţia Europeană a Drepturilor Omului.

 

Una convenim cu europenii, alta scriem în legile noastre

 

Deşi programul de activitate al actualei guvernări este orien­tat spre micşorarea numărului de instituţii cu funcţii de control şi micşorarea numărului de con­troale, menţionează Viorel Pâr­van, proiectul adoptat în regim de urgenţă de către Guvern pre­vede extinderea unor competenţe pentru anumite structuri de con­trol, precum Inspecţia Financia­ră, în raport cu agenţii economici privaţi şi persoanele fizice, mul­te dintre care se suprapun peste cele ale Inspectoratului Fiscal, Serviciului Vamal, Inspectora­tului General al Poliţiei. În afară de aceasta, susţine Galina Bos­tan, extinderea competenţelor Inspecţiei Financiare contravi­ne angajamentelor asumate de către ţara noastră în Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Ar reieşi că una ne înţelegem cu europenii şi alta scriem în legile noastre!

Rezumativ, Centrul de analiză şi prevenire a corupţiei evidenţi­ază trei probleme pe care le naşte asumarea răspunderii de către Guvern pentru Legea finanţelor publice şi a responsabilităţii bu­getar-fiscale. În primul rând, este ştirbită independenţa autorită­ţilor publice, precum Curtea de Conturi, instanţele de judecată, prin lipsirea lor de bugete auto­nome. Mai apoi, alimentează un tratament diferenţiat al statului faţă de cetăţenii săi, persoane ju­ridice din perspectiva executării deciziilor judecătoreşti. În fine, cea de-a treia problemă constă în acordarea de competenţe exa­gerate de control pentru o auto­ritate publică, precum Inspecţia Financiară.