Vină exclusivă a salariaţilor pentru accidentele de muncă

O fostă angajată a unei întreprinderi din capitală încearcă de ani buni să demon­streze că a suferit un accident de muncă, ce i-a cauzat o boală profesională. După ce instituţiile medicale din ţară au refuzat să-i elibereze un certificat în acest sens şi nici expertiza specialiştilor ucraineni nu a fost recunoscută de judecătorii mol­doveni, femeia speră că va obţine câştig de cauză cu ajutorul juriştilor de la un post de televiziune din România.

 

 

Natalia Cravţov are 45 de ani şi locuieşte în Chişinău. Ea povesteşte că şi-a pierdut capacitatea de muncă în urma unui accident produs în timp ce îşi exercita funcţiile de ser­viciu în calitate de laborantă la o întreprindere de termoficare din capitală. Acum este invali­dă şi spune că nu poate lucra, iar pensia pe care o ridică lunar este de 972 de lei.

Femeia susţine că, dacă i-ar fi recunoscută boala profesi­onală, ar putea solicita să-i fie recalculată pensia de invalidi­tate, care ar putea fi majorată până la cel puţin 2500 de lei.

 

Circumstanţele accidentului

 

Natalia Cravţov îşi aminteşte că în ziua incidentului, care i-a afectat irecuperabil sănătatea la vârsta de numai 18 ani, era de serviciu şi a fost anunţată de superiorul său că parametrii chimici ai apei din sistemul de termoficare ar fi deviat de la normă. Urma să facă o anali­ză chimică a apei, lucru care o punea în dificultate, deoarece nu dispunea de unele ustensile, cum ar fi para medicală. Aceas­ta era veşnic uzată şi nimeni nu avea grijă să facă rost de una nouă.

 

Şefa a început să strige şi să-i atribuie salariatei întreaga vină pentru cele întâmplate

 

În aceste circumstanţe, la fel ca şi toate colegele sale, Natalia avea o singură alternativă: să aspire cu gura prin intermediul unui tub din sticlă substanţa reactivă ce trebuia folosită pen­tru analiză. În momentul ex­tragerii din recipient, lichidul reactiv i-a pătruns în cavitatea bucală şi în căile respiratorii şi i-a produs arsuri grave, precum şi într-un plămân, după cum s-a constatat mai târziu.

Când şi-a anunţat despre in­cident şefa care era de serviciu în laborator, aceasta a început să strige şi s-o acuze că nu şi-a îndeplinit corect îndatoririle şi că din vina ei s-a întâmplat acest lucru. După ce i-au ex­pirat orele de muncă, angaja­ta a mers direct la policlinică, de unde a fost trimisă la spital spre internare.

A doua zi, dis-de-dimineaţă, a fost vizitată la spital de ace­eaşi şefă de la laboratorul între­prinderii, care i-a reamintit cu lux de amănunte că vina pentru cele întâmplate este doar a ei. Superioara sa a prevenit-o că nu va avea nevoie de certificat medical, pentru că toate zilele de absenţă de la serviciu vor fi acoperite din orele pe care subalterna le-ar fi lucrat peste program.

 

Consecinţele indiferenței

 

După externare, a continuat să lucreze la acelaşi loc de mun­că, iar pe măsură ce se răcea timpul, simţea un disconfort pronunţat în căile respiratorii şi se îmbolnăvea frecvent. A suportat chiar şi o intervenţie chirurgicală de extragere a unei porţiuni din plămânul afectat de substanţa chimică.

Natalia Cravţov afirmă că a mers la Kiev pentru a fi operată de chirurgi mai experimentaţi pe motiv că cei de la Chişinău i-ar fi putut oferi doar extirpa­rea în totalitate a plămânului respectiv. În consecinţă, spe­cialiştii ucraineni i-au eliberat şi un certificat în care admit că organul putea fi afectat de re­activul Nessler, utilizat în ana­lizele de laborator de la între­prinderea de termoficare.

După 10 ani de la accidentul sus-menţionat, timp în care an­gajata a lucrat în cadrul acele­iaşi întreprinderi, Natalia Crav­ţov a devenit invalidă de gradul doi, fără a fi satisfăcută cererea sa privind certificarea bolii profesionale. Nici încercarea de a obţine acest lucru printr-un proces de judecată nu a dat rezultate.

 

Citește și: Cum se achită indemnizaţia unică pentru reducerea capacităţii de muncă sau deces

 

Un cunoscut avocat de la Chişinău i-ar fi dat Nataliei Cravţov asigurări că probele de care dispune ea sunt sufici­ente pentru a merge repetat în instanţă şi a câştiga procesul. Onorariul solicitat pentru asis­tenţa juridică este însă mult peste posibilităţile femeii, care se declară conştientă şi de mă­rimea compensaţiilor pe care le-ar obţine în caz de certificare a bolii profesionale.

 

Practică vicioasă

 

Reprezentanţi ai Centrului Naţional pentru Sănătate Pu­blică au precizat pentru „Vocea poporului” că, anual, în ţara noastră sunt luate în evidenţă 10-15 persoane cu boli profesio­nale, iar numărul acestora este în descreştere. În acelaşi timp, ţările cu servicii medicale dez­voltate raportează 3000-5000 de astfel de cazuri pe an.

 

Condiţiile de lucru care contribuie la scurtarea vieţii trebuie schimbate

 

Toate cazurile de îmbolnă­vire profesională înregistrate în ţara noastră în ultimii ani au fost depistate în urma unor adresări în acest sens din par­tea salariaţilor, dar nu au fost descoperite în timpul controa­lelor medicale. Reprezentanţii instituţiei respective spun că motivul rezidă în faptul că nu este organizată calitativ evi­denţa îmbolnăvirilor şi acestea nu sunt scoase la iveală.

Reprezentanţii sindicatelor susţin însă că este vorba des­pre o practică vicioasă şi că nici prin intermediul instanţelor de judecată nu se poate obţine re­cunoaşterea patologiilor profe­sionale.

 

Riscurile, eliminate

 

„Nu putem afirma că salaria­ţii din Republica Moldova sunt mai sănătoşi decât cei din ţările care înregistrează an de an mii de noi cazuri de îmbolnăvire profesională. Nici nu putem spune că locurile de muncă de la întreprinderile din ţara noastră sunt lipsite de condiţii nocive sau riscuri de boli profe­sionale”, a apreciat Oleg Budza, preşedintele Confederaţiei Na­ţionale a Sindicatelor din Mol­dova.

Studiile efectuate au arătat că, după adoptarea cadrului legislativ şi normativ în dome­niu, după elaborarea nomen­clatorului bolilor profesiona­le, statisticile vor cunoaşte un salt esenţial. Vor fi recunoscu-te greşelile, maladiile profesi­onale care acum sunt ascunse, iar oamenii nu vor mai fi lăsaţi în voia sorţii, a remarcat Oleg Budza.

„Sindicatele sunt pentru o schimbare radicală a atitudi­nii faţă de condiţiile nocive de muncă. Dacă un loc de lucru contribuie la scurtarea vieţii, acesta trebuie reorganizat, re­profilat, schimbat. Nu este o glumă atunci când oamenii îşi pierd sănătatea şi devin invalizi la 40 de ani. Sunt mulţi salari­aţi care au boli profesionale şi aceasta e o povară grea pentru ei şi pentru familiile lor”, a con­chis preşedintele CNSM.

De menţionat că Republica Moldova ar putea ratifica, în 2014, Convenţia 161 a Organi­zaţiei Internaționale a Muncii privind serviciile de sănătate ocupaţională. Procedurile în acest scop au fost deja iniţiate şi urmează ca în această lună documentul să fie remis Parla­mentului.

În corespundere cu această convenţie, unităţile economice vor dispune de specialişti abi­litaţi cu funcţia de ocrotire a sănătăţii angajaţilor. Un pro­iect de hotărâre privind crearea serviciilor care se vor ocupa de supravegherea sănătăţii sala­riaţilor la locul de muncă, ela-borat anterior, prevedea ca aceşti medici să fie subordonaţi patronilor. Sindicatele insistă însă ca ei să fie salarizaţi din Fondul de asigurări obli­gatorii de asistenţă medica­lă, pentru a fi independenți, neinfluențabili.