Unul din patru lucrători s-a confruntat cu violența și hărțuirea la locul de muncă

Aproape unul din patru lucră­tori – 22,8% – s-a confruntat cu o anumită formă de violență și hărțuire la locul de muncă în timpul vieții profesionale, arată Raportul global al Organizației Internaționale a Muncii  privind violența și hărțuirea la locul de muncă. În Europa și Asia Cen­trală, impactul asupra femeilor este și mai mare. Aproximativ 30% dintre femei declară că au suferit violență și hărțuire la locul de muncă, comparativ cu 22% dintre bărbați.

„Ceea ce este important de reținut e că bărbații și femeile ex­perimentează aceste probleme în mod diferit. De exemplu, în timp ce violența fizică afectează puțin mai mulți bărbați, violența psihologică și sexuală sunt mai frecvent expe­rimentate de femei. Cifrele arată că aproape 23% dintre femei s-au confruntat cu violență psihologi­că, comparativ cu aproximativ 17% dintre bărbați. Și când vine vorba de violența sexuală, decalajul este și mai mare, cu 9% dintre femei afectate, comparativ cu doar 2,5% dintre bărbați”, a menționat Maria Jose Chamorro, specialistă în for-malizare și egalitate de gen de la OIM, sediul din Budapesta, în cadrul unui training privind prevenirea și eradicarea violenței și hărțuirii la lo­cul de muncă.

Instruirea a avut loc în perioada 6-8 noiembrie și a reunit atât in­spectori de la Inspectoratul Muncii al Sindicatelor, cât și de la Inspecto­ratul de Stat al Muncii.

Consecințele afectează și organizațiile, guvernele, societatea

Raportul OIM subliniază că dis­criminarea bazată pe gen expune adesea oamenii la un risc și mai mare de a se confrunta cu violența și hărțuirea.

„Nici un loc de muncă nu este imun la aceste probleme, indife­rent de locație, dimensiune, sector sau tip de întreprindere. Violența și hărțuirea, fie că sunt fizice, psiho­logice sau sexuale, prezintă riscuri grave pentru securitatea și sănăta­tea lucrătorilor. Consecințele sunt ample și afectează nu numai indi­vizii, ci și organizațiile, guvernele și societatea. Costurile sunt ridicate – productivitate scăzută, cifră de afa­ceri mai mare, absenteism crescut, cheltuieli legate de asistență me­dicală și plângeri și, cel mai impor-tant, prejudiciu pentru bunăstarea victimelor. Deoarece consecințele sunt complexe și de anvergură, poa­te fi greu să le cuantificăm în ter-meni financiari. Cu toate acestea, un lucru este clar: violența și hărțuirea limitează sever capacitatea unei întreprinderi de a obține performan-țe”, a menționat Maria Jose Cha­morro.

Comportamentele abuzive și discriminarea limitează grav capacitatea unei întreprinderi de a obține performanțe

În decembrie 2023, Republica Moldova a ratificat Convenția nr. 190 a OIM privind violența și hărțuirea, documentul urmează să intre în vi­goare în martie 2025. Rolul angaja­torilor în implementarea  Convenției nr. 190 este unul crucial.

„Aveți sarcina de a stabili politici clare, de a oferi instruire și asistență, de a crea mecanisme de raportare sigure și de a lua măsuri preventive pentru a promova un loc de muncă incluziv. Susținând aceste principii, nu numai că vă protejați angajații, ci și construiți o cultură a respectu­lui care aduce beneficii organizației dumneavoastră în ansamblu”, a menționat specialista în formalizare și egalitate de gen de la OIM.

Alexandru Pascari, inspector principal de muncă la Inspectora­tul Muncii al Sindicatelor, este unul dintre participanții la instruire. El efectuează controale la instituții și întreprinderi din 19 raioane și în municipiul Bălți.

„Violența și hărțuirea pot con­duce la accidente de muncă, uneori chiar grave sau mortale. Din acest motiv, este important să prevenim cazurile de violență și de hărțuire”, a spus Alexandru Pascari, solicitat de ziarul „Vocea poporului”.

El a precizat că, deși în ultimii trei ani nu a avut nici o petiție pri­vind violența și hărțuirea la locul de muncă, nu este exclus că astfel de cazuri au existat, dar salariații au evitat să le raporteze, de teamă să nu își piardă serviciul.

Pe de altă parte, Vasile Siloci, inspector principal al Inspectora­tului Muncii al Sindicatelor, care efectuează controale la instituții și întreprinderi în alte 15 raioane din centrul și sudul Republicii Moldova, a precizat pentru „Vocea poporului” că, în ultima perioadă, mai mulți salariați au raportat, în cadrul con­troalelor la întreprinderi private din domeniile agricultură și construcții, cazuri de abuzuri economice – este vorba de salarii mici și volum mare de muncă.

„E nevoie să acționăm pentru a preveni cazurile de violență și hărțuire la locul de muncă, pentru că abuzul și hărțuirea duc la stare de stres, la discriminare. Angajatorii sunt obligați să stabilească reguli de activitate – regulamentul intern al instituției trebuie să prevadă un capitol despre prevenirea discrimi­nării, a violenței. De asemenea, și contractele colective, și cele indi­viduale de muncă trebuie să pre­vadă clauze despre prevenirea și combaterea violenței și a hărțuirii la locul de muncă. Aceste documente trebuie să prevadă clar pauze de relaxare, pentru că epuizarea este o cauză a violenței la locul de muncă”, a subliniat Vasile Siloci.

Studiul privind percepțiile și incidența fenomenului hărțuirii se­xuale la locul de muncă, realizat de către Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare și prezentat la Chișinău în anul 2023, arată că peste 8% din­tre angajații din Republica Moldova s-au confruntat cu cel puțin o formă de hărțuire sexuală la locul de mun­că. Circa 60% din persoanele anga­jate abuzate nu au raportat cazurile cu care s-au confruntat și nu au so­licitat ajutor. Reticența de a rapor­ta cazurile de hărțuire sexuală este adesea determinată de nivelul scă­zut de încredere în organele com­petente, motiv pentru care o bună parte dintre persoanele care s-au confruntat cu asemenea situații au preferat să remedieze individual. Totodată, presiunea socială, frica de blamare constituie factori supli­mentari care descurajează victimele să vorbească/raporteze cazurile cu care s-au confruntat.

Instruirea de la Institutul Muncii a avut loc în cadrul proiectului „Con­solidarea păcii și prosperității prin leadershipul și incluziunea femeilor (Femei pentru Pace și Prosperita­te)”, implementat de către Entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor (UN Women) și OIM, cu suportul fi­nanciar al Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC).