26 februarie 2021
Chisinau
Cetăţeanul şi legea

Sfatul avocatului. Răspunderea pentru pierderea bunurilor la transportare

Loading
Cetăţeanul şi legea Sfatul avocatului. Răspunderea pentru pierderea bunurilor la transportare
Sfatul avocatului. Răspunderea pentru pierderea bunurilor la transportare
pixabay.com

În ultimul timp, procurarea bunurilor on-line a devenit o chestiune tot mai des întâlnită, mai ales din cauza pan­demiei şi a regulilor de restricție impuse. În special, au că­pătat amploare cumpărăturile on-line de la producătorii şi vânzătorii din ţară cu livrare la domiciliu. Dar, cu părere de rău, sunt cazuri când bunurile sunt livrate cu întârziere, sunt deteriorate sau pierdute de transportator. Ce răspun­dere poartă transportatorul, în ce măsură, ce despăgubiri trebuie să achite şi cum se înaintează pretenţii în astfel de situaţii?

S. Petraru, mun. Chişinău

  Sfatul avocatului. Răspunderea pentru pierderea bunurilor la transportare

Liubomir DUDULICA

avocat

avocatmd@gmail.com

 

Potrivit prevederilor Codului civil, transportatorul răspunde pentru distrugerea, pierderea to­tală sau parțială ori deteriorarea bunului în măsura în care distru­gerea, pierderea sau deteriorarea a avut loc între momentul preluă­rii și cel al livrării, precum și pentru depășirea termenului de livrare. Transportatorul răspunde, ca de propriile acțiuni sau inacțiuni, de acțiunile și inacțiunile prepușilor săi și ale oricăror alte persoane la ale căror servicii recurge pentru executarea transportului, dacă acești prepuși sau aceste per­soane acționează în exercițiul funcției lor.

Transportatorul este exonerat de răspundere pentru distruge­rea, pierderea, deteriorarea bu­nului sau depășirea termenului de livrare dacă acestea se dato­rează: vinovăției celui îndreptățit să dispună de bun; indicațiilor celui îndreptățit să dispună de bun, în cazul în care nu au fost provocate de vinovăția transpor­tatorului; unui viciu propriu al bunului; circumstanțelor pe care transportatorul nu putea să le evite și ale căror consecințe nu le putea preveni. Acesta, însă, nu poate fi exonerat de răspun­dere din motivul defecțiunilor vehiculului pe care-l folosește pentru efectuarea transportului, nici al vinovăției locatorului sau a prepușilor acestuia din urmă.

Termenul de livrare este în­călcat atunci când bunul nu a fost livrat în termenul convenit sau, în cazul în care nu s-a con­venit asupra unui termen, când durata efectivă a transportului depășește durata care poate fi acordată în mod rezonabil unui transportator diligent, ținându-se cont de circumstanțe și, în speci­al, în cazul unei încărcări parțiale, de timpul necesar pentru asam­blarea unei încărcări complete în condiții normale.

Cel îndreptăţit să dispună, fără a mai aduce alte dovezi, poate considera pierdut bunul care nu a fost livrat în decursul a 30 de zile de la expirarea termenului de livrare sau, în cazul în care nu s-a convenit asupra unui astfel de termen, în decursul a 60 de zile de la preluarea bunului de către transportator.

Cel îndreptăţit să dispună poa­te cere în scris, la primirea despă­gubirii pentru bunul pierdut, să fie imediat notificat dacă bunul a fost găsit pe parcursul unui an de la plata despăgubirii. Această cerere trebuie confirmată în scris de către persoana obligată.

Cel îndreptăţit să dispună poate pretinde, în decursul a 30 de zile de la primirea notifică­rii, ca bunul să-i fie livrat contra satisfacerii pretenţiilor care de­curg din scrisoarea de trăsură şi restituirii despăgubirii primite, reţinându-se, după caz, cheltuie­lile de recuperare a prejudiciului. Pretenţiile sale la despăgubire pentru încălcarea termenului de livrare rămân neatinse.

Dacă nu s-a formulat o cere­re sau nu s-a dat nici o indicaţie în termenul menţionat, sau dacă bunul a fost găsit după trecerea a mai mult de un an de la pla­ta despăgubirii, transportatorul poate dispune de bun la propria discreție.

Dacă, în baza celor expuse mai sus, transportatorul trebuie să plătească despăgubiri pentru pierderea totală ori parțială a bu­nului, despăgubirea se calculează în funcție de valoarea bunului la locul și la momentul preluării.

Valoarea bunului se determi­nă în baza prețului de bursă, iar în lipsa unui asemenea preț, în baza prețului de piață, iar în lipsa unor asemenea prețuri, la prețul obișnuit al bunurilor cu aceleași caracteristici.

Totuși, despăgubirea nu poate depăși 8,33 unități de calcul pe kg de greutate brută lipsă.

În afară de plata despăgubi­rilor indicate, urmează a fi resti­tuite taxele de transport, taxele vamale și alte cheltuieli de trans­port, și anume, în cazul pierderii totale a bunului – integral, iar în cazul pierderii parțiale – parțial. Alte despăgubiri pentru pierdere nu sunt datorate.

Dacă bunul a fost livrat cu întâr­ziere, iar cel îndreptățit să dispună dovedește că prin aceasta a sufe­rit un prejudiciu, transportatorul va plăti o despăgubire care nu va depăși mărimea taxei de transport. O despăgubire mai mare nu poate fi pretinsă decât în caz de declarare a valorii bunurilor.

Unitatea de calcul reprezintă unitatea drepturilor speciale de tragere (Special Drawing Rights) în accepția Fondului Monetar Internațional.

Sumele calculate se recalculea­ză la cursul oficial al leului mol­dovenesc valabil la data preluării bunurilor de către transportator sau la oricare altă dată convenită de părți.

Expeditorul poate să declare în scrisoarea de trăsură, contra plății unui supliment de preț convenit, o valoare a bunului care depășește li­mita menționată de 8,33 unități de calcul pe kg de greutate brută lipsă și, în acest caz, valoarea declarată înlocuiește această limită.

La deteriorarea bunului, trans­portatorul poartă răspundere ega­lă cu deprecierea bunului.

Întinderea despăgubirii se de­termină după regulile expuse mai sus. Totuși, despăgubirea nu poate să depășească: dacă totalul bunu­lui este depreciat prin deteriorare, suma care ar fi trebuit plătită în caz de pierdere totală; dacă numai o parte a bunului a fost depreci­ată prin deteriorare, suma care ar trebui plătită în caz de pierdere a părții depreciate.

În cazul când bunurile sunt li­vrate cu întârziere, sunt deteriorate sau pierdute de transportator, dvs. puteţi înainta pretenţii acestuia.

Dacă destinatarul a primit bunul fără să fi verificat în mod corespun­zător starea lui în contradictoriu cu transportatorul sau dacă, cel târ­ziu la momentul livrării, în caz de pierderi ori deteriorări aparente, sau în termen de şapte zile, nelu­ând în considerare duminicile și sărbătorile legale, de la data livră­rii, în caz de pierderi sau deterio­rări neaparente, nu a făcut rezerve transportatorului, indicând natura generală a pierderii sau a deteri­orării, atunci se prezumă, până la proba contrarie, că a primit marfa în starea descrisă în scrisoarea de trăsură. În caz de pierderi sau de deteriorări neaparente, rezervele menționate mai sus trebuie să fie făcute în scris.

Dacă destinatarul și transporta­torul au verificat împreună starea bunului, dovada contrară rezulta­tului acestei verificări se admite doar în cazul unor pierderi sau deteriorări ce nu pot fi recunoscu­te la examinarea exterioară (apa­rentă), cu condiția că destinatarul a formulat obiecții scrise fată de transportator în decursul a şapte zile, neluând în considerare du­minicile și sărbătorile legale, de la data acelei verificări.

Pentru încălcarea termenului de livrare se pot cere despăgubiri doar dacă, în termen de 21 de zile din momentul în care bunul a fost pus la dispoziția destinatarului, este înaintată o obiecție scrisă că­tre transportator.

Transportatorul și destinatarul sunt obligați să-și acorde toate înlesnirile corespunzătoare pentru constatările și verificările necesa­re.

Termenul de prescripție în ra­porturile de transport este de un an. În cazul intenției sau al culpei grave, termenul de prescripție este de trei ani.

Termenul de prescripție înce­pe să curgă: în caz de pierdere parțială, de deteriorare a bunului sau de încălcare a termenului de livrare – din ziua predării bunului către destinatar; în cazul pierderii totale – în a 30-a zi de la expira­rea termenului de transportare, iar dacă acest termen nu este stabilit de părți sau de lege – în cea de-a 60-a zi din ziua preluării bunului de către transportator; în toate ce­lelalte cazuri – în ziua expirării unui termen de trei luni de la data în­cheierii contractului de transport.

O pretenție scrisă suspendă prescripția până în ziua în care transportatorul respinge pretenția în scris și restituie documente­le anexate. În caz de acceptare parțială a pretenției, prescripția nu-și reia cursul decât pentru par­tea din pretenție care rămâne liti­gioasă. Dovada primirii pretenției sau a răspunsului și a restituirii do­cumentelor cade în sarcina părții care invocă acest fapt. Pretențiile ulterioare care au același obiect nu suspendă prescripția.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și