Suntem căsătoriţi deja de cinci ani. Periodic, apar certuri în familie, legate de aportul material al fiecăruia, dar cele mai tensionate situaţii sunt atunci când se ajunge, cu implicarea activă a părinţilor, la subiectul cine şi cu cât ne-a ajutat. Aici fiecare îşi are viziunea sa asupra acestor chestiuni. Am decis să încheiem un contract matrimonial, în speranţa că va fi pus capăt acestei probleme. Se poate încheia un contract matrimonial în timpul căsătoriei şi dacă da, cum se întocmeşte el?
Alexandru A., mun. Chişinău

Liubomir DUDULICA
avocat
avocatmd@gmail.com
Noţiunea de contract matrimonial este una relativ nouă pentru realitatea noastră şi se recurge la aplicarea acestuia încă destul de rar.
Contractul matrimonial este convenţia încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească sau între soţi, în care se determină drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia.
Acest tip de contract poate fi încheiat până la înregistrarea căsătoriei sau în orice moment în timpul căsătoriei. Contractul matrimonial încheiat până la înregistrarea căsătoriei intră în vigoare la data înregistrării acesteia. Contractul matrimonial încheiat în timpul căsătoriei nu are acţiune retroactivă. Bunurile dobândite până la încheierea contractului sunt supuse regimului legal prevăzut de Codul familiei.
Contractul matrimonial se încheie în formă scrisă şi se autentifică notarial. Nerespectarea acestor prevederi atrage după sine nulitatea contractului.
Prin contractul matrimonial soţii pot modifica regimul legal al proprietăţii în devălmăşie stabilit la art. 20 din Codul familiei.
Contractul matrimonial poate stabili că toate bunurile dobândite de fiecare dintre soţi în timpul căsătoriei sunt proprietate personală a soţului care le-a dobândit. Soţii sunt în drept să determine în contractul matrimonial drepturile şi obligaţiile privind întreţinerea reciprocă şi modul de participare a fiecăruia la veniturile obţinute de fiecare dintre ei şi la cheltuielile comune, bunurile ce vor fi transmise fiecăruia dintre soţi în caz de partaj, precum şi să stabilească alte clauze patrimoniale, inclusiv sancţiuni patrimoniale pentru soţul culpabil de desfacerea căsătoriei.
Soţii pot include în contractul matrimonial clauza de mediere (mediere – modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor pe cale amiabilă, în cadrul unui proces structurat, flexibil şi confidenţial, cu asistenţa unui sau mai multor mediatori).
Drepturile şi obligaţiile prevăzute în contractual matrimonial pot fi limitate la un anumit termen sau pot fi puse în dependenţă de survenirea sau nesurvenirea anumitelor condiţii.
Părţile nu sunt în drept să stipuleze în contractul matrimonial clauze care ar afecta capacitatea juridică sau de exerciţiu a soţilor, dreptul lor de adresare în instanţa judecătorească pentru reglementarea relaţiilor personale dintre ei, inclusiv a drepturilor şi obligaţiilor dintre ei şi copiii lor, care ar limita dreptul soţului inapt de muncă la întreţinere, care ar leza drepturile şi interesele legitime ale soţilor sau ale unuia dintre ei, precum şi clauze care contravin principiilor şi naturii relaţiilor familiale.
Contractul matrimonial poate fi modificat sau reziliat în orice moment, în baza acordului dintre soţi. Acordul privind modificarea sau rezilierea contractului matrimonial se întocmeşte în scris şi se autentifică notarial. Nu se admite refuzul unilateral de executare a clauzelor contractului matrimonial. La cererea unuia dintre soţi, instanţa judecătorească poate modifica sau rezilia contractul matrimonial în modul şi temeiurile prevăzute de Codul civil.
Clauzele contractului matrimonial se sting din momentul încetării căsătoriei, cu excepţia celor care au fost stipulate pentru perioada de după încetarea căsătoriei.
De asemenea, în baza temeiurilor prevăzute de Codul civil, contractul matrimonial poate fi declarat nul, total sau parţial, de către instanţa judecătorească.
Bunurile procurate în comun de către persoanele a căror căsătorie a fost declarată nulă aparţin acestora cu drept de proprietate în diviziune, iar contractul matrimonial se consideră nul.
Deci, dvs. trebuie să faceţi o înţelegere prealabilă cu soţia referitor la bunurile pe care le-aţi obţinut în timpul căsătoriei până la încheierea contractului matrimonial, cu determinarea clară a dreptului de proprietate asupra fiecărui bun, precum şi soarta bunurilor sau a altor beneficii pe care le veţi obţine ulterior. Apoi urmează să mergeţi la un notar, care va perfecta contractul matrimonial pe care îl veţi semna.
Dacă contractul dat va conţine dispoziţii referitor la bunuri imobile, va fi necesară înregistrarea în registrul bunurilor imobile.