Sfatul avocatului. Ce poţi face cu bunurile găsite

Recent, am găsit în stradă un inel de aur. Pe partea interioară a acestuia este gravat un nume. Aş vrea să-l restitui proprietarului, dar nu am nici cea mai vaga idee cum. Ce prevede legea pentru astfel de situaţii?

V. Petrenco, mun. Chişinău

Liubomir DUDULICA

avocat

avocatmd@gmail.com

De fapt, bunul mobil pierdut continuă să aparţină proprieta­rului său. Cel care a găsit bunul este obligat să-l restituie propri­etarului sau fostului posesor, ori, dacă acesta nu poate fi identi­ficat, să-l predea autorităţilor administraţiei publice locale sau organului de poliţie din localita­tea în care a fost găsit. Totodată, se practică plasarea anunţurilor despre bunurile găsite pe reţe­lele de socializare sau pe plat­formele de anunţuri online.

Bunul găsit într-o încăpere publică sau într-un mijloc de transport public se predă pose­sorului încăperii sau mijlocului de transport, care preia drep­turile şi obligaţiile celui care l-a găsit, cu excepţia dreptului la recompensă.

Cel care a găsit bunul poartă răspundere pentru pierderea sau deteriorarea acestuia doar în caz de intenţie sau de culpă gravă şi doar în limitele preţului lui.

Organul abilitat căruia i s-a predat bunul găsit afişează la sediul său un anunţ despre bu­nul găsit, având obligaţia de a-l păstra timp de șase luni, fiind aplicabile în acest sens dispozi­ţiile privitoare la depozitul nece­sar.

Dacă, datorită împrejurărilor sau naturii bunului, păstrarea acestuia tinde să-i diminueze valoarea ori devine prea costi­sitoare, el este vândut conform legii. În acest caz, drepturile şi obligaţiile aferente bunului se exercită în privinţa sumei înca­sate din vânzare.

Dacă proprietarul sau o altă persoană îndreptăţită nu pre­tinde, în termen de şase luni, transmiterea bunului găsit, acesta este remis, în baza unui proces-verbal, celui care l-a gă­sit. Procesul-verbal reprezintă pentru acesta din urmă titlu de proprietate, opozabil şi fostului proprietar.

Dacă persoana care a găsit bunul renunţă la drepturile sale, acesta trece în proprietatea sta­tului.

Dacă s-a dobândit dreptul de proprietate asupra unui animal găsit, fostul proprietar poate, în cazul în care se va constata exis­tenţa unei afecţiuni în privinţa sa din partea animalului sau com­portamentul crud al noului pro­prietar faţă de animal, să ceară restituirea acestuia.

Proprietarul sau fostul pose­sor al bunului găsit este obligat să compenseze cheltuielile afe­rente păstrării lui. În cazul în care bunul găsit a fost vândut, din suma încasată se reţin cheltuieli­le de păstrare şi comercializare.

Proprietarul sau fostul pose­sor al bunului găsit este obligat să plătească celui care l-a găsit o recompensă în proporţie de cel mult 10% din preţul sau din va­loarea actuală a bunului.

Dacă bunul nu are valoare comercială sau dacă plata re­compensei pentru el nu a pu­tut fi stabilită pe cale amiabilă, cel care l-a găsit are dreptul la o sumă stabilită de instanţa de judecată.

În cazul în care proprietarul a făcut ofertă publică de recom­pensă, cel care a găsit bunul are dreptul de a opta între suma la care s-a obligat proprietarul prin ofertă şi recompensa stabilită de lege ori de instanţa de judecată.

În cazul în care într-un bun imobil se descoperă o comoară (orice bun mobil ascuns sau în­gropat, chiar involuntar, al cărui proprietar nu poate fi identificat sau a pierdut, în condiţiile legii, dreptul de proprietate), ea apar­ţine pe jumătate proprietaru­lui bunului imobil în care a fost descoperită şi pe jumătate des­coperitorului dacă ei nu convin altfel. Acestuia din urmă nu i se cuvine însă nimic dacă a pătruns în bunul imobil ori a căutat în el fără consimţământul proprieta­rului sau al posesorului. Consim­ţământul proprietarului sau al posesorului se prezumă până la proba contrară.

În cazul descoperirii unei co­mori constituite dintr-un bun (bunuri) recunoscut ca monu­ment al istoriei sau culturii, aces­ta este transmis în proprietatea statului. Proprietarul bunului imobil în care a fost descoperi­tă comoara, precum şi persoana care l-a găsit, au dreptul de a primi o recompensă în proporţie de 50% din preţul comorii. Re­compensa se împarte egal între proprietarul bunului imobil în care a fost descoperită comoa­ra şi descoperitor dacă acordul dintre ei nu prevede altfel. De asemenea, recompensa se plă­teşte în întregime proprietarului dacă descoperitorul a pătruns în bunul imobil ori a căutat în el fără consimţământul proprieta­rului sau al posesorului.

Toate aceste reguli nu se apli­că persoanelor care au efectuat, în interesul unor terţi, inclusiv în cadrul exercitării obligaţiilor de serviciu, cercetări arheologi­ce, căutări în urma cărora a fost descoperită o comoară.