Privarea ilegală de posibilitatea de a munci vs. Răspunderea angajatorului

Care sunt cazurile în care se consideră că salariatul a fost privat ilegal de posibilitatea de a munci și ce presupune răspunderea angajatorului în astfel de cazuri?

Alexei Cornilov, Chișinău

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci sunt determinate prin lege. Aceste cazuri presupun imposibilitatea salariatului de a pre­sta munca din cauza  unor acțiuni ilegale ale angajatorului.

Răspunderea angajatorului în cazurile privării ilegale de posibilitate de a munci reprezintă obligația acestuia de a suporta consecințele ju­ridice, patrimoniale și morale, dacă prin faptele sale a împiedicat fără temei legal exercitarea dreptului salariatului la muncă.

Răspunderea sau, mai exact, obligația angajatorului de a repara pre­judiciul cauzat persoanei ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci este reglementată, în principal, de Codul muncii, în special, de prevederile art. 330 și cele referitoare la răspunderea materială a angajatorului.

Astfel, angajatorul, potrivit alin. (1) al articolului prenotat, este obli­gat să compenseze persoanei salariul pe care acesta nu l-a primit în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci, stabilite prin această normă legală.

Unul din aceste cazuri vizează „refuzul neîntemeiat de angajare”. În acest context, art. 47 din Codul muncii dispune că „Refuzul neîntemeiat de angajare este interzis”. Orice refuz neîntemeiat de angajare în mun­că poate fi contestat în instanța de judecată. Repararea prejudiciului, în cazul dat, se va efectua conform art. 329, 330 din Codul muncii.

Răspunderea angajatorului pentru privarea ilegală de posibilitatea de a munci survine și în cazul de „eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă în condițiile art. 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii”. Cu referire la această normă, menționăm faptul că Curtea Constituțională, prin Hotărârea nr. 9 din 22.07.2025, a decla­rat neconstituțional textul „într-o mărime care nu va depăși 12 salarii medii lunare ale salariatului” din articolul 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii.

 

Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului: plata obligatorie a unei despăgubiri pentru perioada de absență forțată de la muncă

 

Prin urmare, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat sa­lariatului, în asemenea caz, constă în plata obligatorie a unei despăgu­biri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, în cazul transferului sau al eliberării nelegitime din serviciu.

Un alt caz care condiționează răspunderea angajatorului pentru pri­varea ilegală de posibilitatea de a munci este „staționarea unității din vina angajatorului, cu excepția perioadei șomajului tehnic (art.80 din Codul muncii)”. În astfel de situație, angajatorul, potrivit art. 80 prim alin. (3) din Codul muncii este obligat să-i compenseze angajatului sa­lariul pe care acesta nu l-a primit.

Reţinerea plăţii salariului, de asemenea, se raportează la cazurile de privare ilegală de posibilitatea de a munci. Compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului se efectuează în condițiile prevăzute la art. 145 din Codul muncii.

Dispoziția art. 330 alin. (1) din Codul muncii conține și alte cazuri în care angajatorul are obligația de a repara pejudiciul cauzat ca rezul­tat al privării ilegale de posibilitatea de a munci și anume, în caz de: reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu; răspândire, prin orice mijloace (de informare în masă, referinţe scrise etc.), a informaţiilor calomnioase despre salariat; neîndeplinire în termen a hotărârii organului competent de jurisdicţie a muncii care a soluţionat un litigiu (conflict), având ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.

În sfârșit, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului, a indemnizaţiei de concediu, a plăţilor în caz de eliberare sau a altor plăţi cuvenite salariatului, acestuia, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.