Organizația sindicală primară și dubla apartenență la sindicat

Care sunt particularitățile activității interne a organizației sindicale primare, membrii căreia ar putea fi salariații de la întreprinderi diferite? Or, ce spune legea în cazul în care o persoană dorește să fie, concomitent, membră a două sau mai multe sindicate?

Liviu Ostaci, Bălți

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Cadrul juridic cu privire la întemeierea și funcționarea sindicatelor îl constituie Legea sindicatelor nr. 1129  din 07.07.2000 (Legea nr. 1129/2000).

În contextul întrebării adresate, urmează să pornim de la unele trăsături caracteristice ale sindicatelor, și anume:

• sindicatele se constituie în temeiul dreptului de asociere, care face parte din categoria drepturilor fundamentale ale omului;
• sindicatele își desfășoară activitatea în temeiul statutelor proprii, cu condiția de a fi corespunzătoare prevederilor legale;
• sindicatele se constituie în scopul apărării drepturilor și a in­tereselor profesionale, economice, de muncă și sociale colective și individuale ale membrilor lor.

Dreptul la asociere în sindicat este un drept constituțional stabilit prin art. 42 din Constituția Republicii Moldova. Acest drept este con­cretizat și desfășurat prin Legea nr. 1129/2000 și Codul muncii. Regle­mentările legale în materie sindicală nu limitează dreptul cetățenilor la asociere în sindicate.

Activitatea independentă a sindicatelor este asigurată de legislația națională prin prisma dreptului internațional la care Republica Moldo­va este parte. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 1129/2000, sindicate­le, în activitatea lor, sunt independente față de autoritățile publice de toate nivelurile, față de partidele politice, de asociațiile obștești, față de patroni și asociațiile acestora, nu sunt supuse controlului lor și nu li se subordonează. Este interzis orice amestec de natură să limiteze drepturile sindicatelor sau să împiedice realizarea acestora.

 

Legislația nu interzice asocierea într-un sindicat a salariaților care își desfășoară activitatea în unități diferite

 

Prin urmare, legislația nu reglementează structura organizațională a sindicatului și nici activitatea internă a acestuia. Aceste reglemen­tări sunt puse pe seama sindicatului, care le determină  de sine stătă­tor, prin elaborarea și aprobarea statutului său.

De asemenea, este de observat că, potrivit art. 1 din Legea nr. 1129/2000, organizația sindicală primară este o  asociație bene­volă a membrilor de sindicat pe bază de interese comune, care, de regulă, își desfășoară activitatea la aceeași întreprindere, instituție, organizație, indiferent de forma juridică de organizare și de tipul de proprietate, de apartenență departamentală sau ramurală.

Astfel, legislația nu interzice asocierea într-un sindicat a salariaților care își desfășoară activitatea în unități diferite. Mai mult, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 1129/2000, care prevede că „Organizația sin­dicală primară se constituie din inițiativa a cel puțin trei persoane, considerate fondatori”, nu condiționează necesitatea, ca aceste trei persoane să aibă calitatea de salariați din aceeași unitate.

În cazul în care legislația ar prevedea o asemenea condiție (care ar dispune că membrii organizației sindicale trebuie să aparțină aceleiași unități), aceasta nu ar fi conformă cu principiul libertății sindicale sau cu dispozițiile Convenției OIM nr. 87/1948 privind libertatea asocierii și protecția dreptului la organizație.

În această ordine de idei, art. 9 alin. (3) din Legea nr. 1129/2000 dispune că Statutul sindicatului trebuie să cuprindă inclusiv modul (condițiile) în care se dobândește și încetează calitatea de membru al sindicatului. Astfel, sindicatul, prin Statutul său, decide de sine stătă­tor dacă acceptă sau interzice dubla apartenență la sindicat. O ase­menea prevedere statutară nu constituie o constrângere a libertății sindicale.

În practica reglementărilor statutare sunt cunoscute cazuri în care este interzisă doar apartenența la două organizații sindicate primare din aceeași unitate.