Vă rog să ne explicați ce constituie munca prin cumul și prin ce se deosebește de cumularea profesiilor sau a funcțiilor?
Larisa Arnăut, Edineț
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Noțiunile „munca prin cumul” și „cumularea profesiilor/funcțiilor” sunt definite prin lege și se deosebesc prin anumite trăsături proprii acestora.
În conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 56 din Codul muncii, salariatul are dreptul să încheie contracte individuale de muncă, concomitent, și cu alți angajatori (munca prin cumul), dacă acest lucru nu este interzis de legislația în vigoare. Prin urmare, munca prin cumul, potrivit art. 267 alin. (1) din Codul muncii, reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lângă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct.
Unele restricții ale muncii prin cumul sunt specificate în art. 269 din Codul muncii, care prevede că angajatorii, de comun acord cu reprezentanții salariaţilor, pot prevedea anumite restricții la prestarea muncii prin cumul numai pentru salariații cu anumite profesii, specialități și funcții, cu condiții și regim de muncă deosebite, a căror muncă prin cumul ar putea pune în pericol sănătatea sau securitatea procesului de producție.
Cu referire la noțiunea de cumulare a profesiilor (funcțiilor), art.156 alin.(1) din Codul muncii dispune că „salariaţilor care, în afară de munca lor de bază, stipulată în contractul individual de muncă, îndeplinesc, la aceeași unitate, o muncă suplimentară într-o altă profesie (funcție) sau obligațiile de muncă ale unui salariat temporar absent, fără a fi scutiți de munca lor de bază (în limitele duratei normale a timpului de muncă stabilite de prezentul cod), li se plătește un spor pentru cumularea de profesii (funcții) sau pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent”.
În caz de cumulare a funcției, nu se semnează un alt contract individual de muncă, însă are loc modificarea contractului de muncă existent
Angajarea prin cumul. Pentru încheierea contractului individual de muncă prin cumul nu se cere consimțământul angajatorului de la locul de muncă de bază. Cu alte cuvinte, pentru a putea presta o altă muncă pe lângă cea de bază, este necesar ca părțile (salariatul și angajatorul) să negocieze clauzele sau conținutul unui contract individual de muncă distinct. Mai exact, conținutul acestui contract individual de muncă este determinat prin acordul părților, ținându-se cont de prevederile legislației în vigoare, inclusiv de prevederile art. 49 din Codul muncii, cu indicarea, în mod obligatoriu, că munca respectivă se prestează prin cumul.
Cumularea profesiei (funcției) se realizează prin acordul reciproc între salariat și angajator, pornind de la considerentul că o astfel de cumulare duce la îndeplinirea, la aceeași unitate, a unei munci suplimentare într-o altă profesie (funcție) sau executarea obligațiilor de muncă ale unui salariat temporar absent, cu schimbarea ulterioară și a condițiilor de retribuire a muncii, fapt ce se admite prin semnarea de către părți a unui acord suplimentar la contractul individual de muncă existent. Astfel, acordul suplimentar este parte integrantă a contractului individual de muncă.
Așadar, în caz de cumulare a profesiei (funcției), nu se semnează un alt contract individual de muncă, însă are loc modificarea contractului de muncă existent, printr-un acord suplimentar (cu condiții ce țin de atribuțiile funcției cumulate, a obligațiilor de muncă și a condițiilor de retribuire – mărimea sporului la salariul de bază pentru lucrul real îndeplinit etc.), semnat de părți, care este parte integrantă a contractului individual de muncă.
Reglementările legale prevăd și alte particularități ale muncii prin cumul și cumularea profesiei (funcției), care vizează inclusiv locul de muncă, remunerarea muncii, timpul de muncă, concediul de odihnă anual plătit, încetarea raporturilor de muncă etc.
