Lucrătorii moldoveni vor dispune de dreptul de a fi informaţi şi consultaţi cu privire la o serie de aspecte referitoare la activitatea economică a întreprinderilor la care muncesc, la stabilitatea financiară a acestora şi la planurile de dezvoltare ulterioară. Acest drept este prevăzut de un şir de directive europene, ce urmează a fi transpuse în legislaţia naţională prin intermediul unui proiect de modificare şi completare a Codului muncii.
Normele europene legate de implicarea angajaţilor au scopul de a contribui la realizarea obiectivelor fundamentale ale politicii sociale comunitare în ceea ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, protecţia socială a salariaţilor, creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă şi combaterea excluziunii fiscale.
Dreptul lucrătorilor la informare şi consultare se referă şi la dispoziţiile unor directive europene privind munca pe durată determinată, cu fracţiune de normă sau privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă.
Opinia sindicatelor
Cu referire la proiectul respectiv, reprezentanţii sindicatelor consideră că pentru cazurile specificate în document trebuie să fie stabilite termene concrete de informare şi consultare a reprezentanţilor salariaţilor. Or, formularea de genul „în timp util, suficient” este una generalizată sau chiar interpretabilă. Mai mult, Legea privind actele legislative prevede că una dintre condiţiile de bază ce urmează a fi respectate la elaborarea acestor documente este caracterul lor de a fi precise.
Totodată, unele reglementări din proiectul sus-menţionat referitoare la informarea reprezentanţilor salariaţilor sunt deja stabilite în Codul muncii, cu termene concrete ce urmează a fi respectate de către angajator. Acestea ţin de informarea structurilor sindicale de la unităţi şi a celor de ramură, cu cel puţin trei luni înainte, despre reducerea în masă a locurilor de muncă.
În acelaşi timp, potrivit proiectului, termenul „util, suficient” pentru informarea şi consultarea salariaţilor despre situaţia economică a unităţii, a ocupării forţei de muncă, în special, atunci când există o ameninţare la adresa locurilor de muncă, inclusiv despre deciziile legate de concedierile colective etc., rămâne a fi stabilit de angajator. Cu alte cuvinte, asemenea prevederi nu ţin de
calitatea legii, de vreme ce angajatorului i se oferă posibilitatea să abuzeze de asemenea reglementări legale.
Concedierile collective
Reprezentanţii sindicatelor mai constată că sintagma „concedierile colective” nu este cunoscută de Codul muncii. În acelaşi timp, noţiunea „reducerea în masă a locurilor de muncă” este determinată prin criteriile statuate în convenţiile colective. În consecinţă, introducerea în Codul muncii a noţiunii „concedieri colective” ar putea genera anumite dificultăţi în aplicarea acesteia în practică.
În scopul asigurării calităţii reglementărilor legale ale raporturilor de muncă, reprezentanţii Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova propun să fie stabilite termene concrete, cum ar fi – o lună sau şi mai mult, pentru informarea şi consultarea reprezentanţilor salariaţilor. Totodată, aceştia afirmă că sintagma „concedieri colective” ar putea fi substituită cu „reducerea în masă a locurilor de muncă”.
Conform aceluiaşi proiect, angajatorul este obligat să informeze în scris reprezentanţii salariaţilor, cu cel puţin 30 de zile calendaristice înaintea trecerii dreptului de proprietate sau declanşării procedurii de reorganizare a unităţii, referitor la mai multe aspecte. Acestea ţin de data începerii reorganizării sau a trecerii dreptului de proprietate, motivele pentru iniţierea acestor proceduri, consecinţele juridice, economice şi sociale, precum şi măsurile preconizate cu privire la salariaţi.
CNSM susţine
armonizarea
legislaţiei naţionale
cu prevederile
directivelor europene
În opinia sindicatelor, stabilirea obligativităţii succesorului de a oferi „în timp util” informaţia transmisă deja de angajator cu 30 de zile calendaristice înaintea reorganizării sau a transmiterii dreptului de proprietate este irelevantă sau chiar lipsită de sens.
În concluzie, reprezentanţii CNSM afirmă că susţin în întregime necesitatea privind armonizarea legislaţiei naţionale cu prevederile directivelor europene. Aceasta înseamnă însă transpunerea raţionamentului acestora prin definiţii, formulări, expresii adecvate şi cunoscute de cadrul legal naţional în domeniu.