Deseori, angajatorul îmi cere să îndeplinesc lucrări care nu sunt prevăzute în contractul individual de muncă, deși, la angajarea mea în serviciu, nu am convenit asupra acestora. Doresc să aflu cum se determină atribuțiile de muncă sau drepturile și obligațiile salariatului la încheierea contractului individual de muncă și ce spune legea în asemenea caz?
Nicolae Oltu, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Codul muncii nu definește noțiunea de „atribuții de muncă”, deși noțiunea este utilizată pe larg. Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, noțiunea de „atribuție” este o „Competență presupusă de o funcție” sau „Drept conferit unei funcții”. Consider mai potrivit, în cazul dat, să operăm cu noțiunile de „drepturi” și „obligații” ale salariatului.
Așadar, stabilirea necorespunzătoare a drepturilor și obligațiilor în relațiile de muncă ale salariaților și angajatorului stă la originea multor litigii individuale și conflicte colective de muncă.
În practică, drepturile și obligațiile concrete în relațiile de muncă sunt stabilite fie direct în Contractul Individual de Muncă, fie în Fișa Postului.
Codul muncii nu utilizează noțiunea de „fișa postului” ca un act ce ar genera drepturi și obligații între angajator și salariat în sectorul privat.
Obligațiile și drepturile între angajator și salariat, în sectorul privat, sunt generate de angajamentele părților, fixate în contractul individual de muncă.
Or, contractul individual de muncă, potrivit art. 45 din Codul muncii, este înțelegerea dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul intern al unității, iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de Codul muncii, de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum și să achite la timp și integral salariul.
Drepturile și obligațiile salariatului, care urmează să fie incluse de către părți în contractul individual de muncă, sunt determinate, concretizate în cea mai mare măsură de specialitatea, calificarea, funcția care au fost sau au constituit obiectul negocierii contractului individual de muncă.
Cu alte cuvinte, drepturile și obligațiile salariatului constituie obiectul negocierilor dintre salariat și angajator. În același timp, înțelegerea părților în acest sens predetermină o complexitate de drepturi și obligații care trebuie să decurgă din prevederile legislației. De caracterul acestor drepturi și obligații depinde retribuirea muncii, durata zilei de muncă, durata concediilor anuale plătite etc.
Conform art. 50 din Codului muncii, angajatorul nu are dreptul să ceară salariatului efectuarea unei munci care nu este prevăzută în contractul individual de muncă, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație.
Aceste cazuri vizează dreptul angajatorului care, în temeiul art. 104, alin. (2) din Codul muncii, poate atrage la muncă suplimentară salariații fără acordul lor în două situații, și anume: pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru apărarea țării, pentru preîntâmpinarea unei avarii de producție ori pentru înlăturarea consecințelor unei avarii de producție sau a unei calamități naturale; pentru efectuarea lucrărilor necesare înlăturării unor situații care ar putea periclita buna funcționare a serviciilor de aprovizionare cu apă și energie electrică, de canalizare, poștale, de telecomunicații și informatică, a căilor de comunicație și a mijloacelor de transport în comun, a instalațiilor de distribuire a combustibilului, a unităților medico-sanitare. Este de menționat că cercul de cazuri stabilit de lege (alin. (2) art. 104 din Codul muncii) privind atragerea la muncă suplimentară fără acordul salariatului este exhaustiv și nu poate fi extins la discreția angajatorului.
