7 mai 2021
Chisinau
Cetăţeanul şi legea

Ce presupune durata normală a timpului de muncă și cum se stabilește regimul de lucru

Loading
Cetăţeanul şi legea Ce presupune durata normală a timpului de muncă și cum se stabilește regimul de lucru
Ce presupune durata normală a timpului de muncă și cum se stabilește regimul de lucru
openaccessgovernment.org

Vă rog să ne spuneți ce presupune durata normală a timpului de muncă, cum se stabilește regimul de lucru și care perioade de timp se includ în durata timpului de muncă?

Alexandru Dogaru, Briceni

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

Ce presupune durata normală a timpului de muncă și cum se stabilește regimul de lucru  

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul, în con­formitate cu regulamentul intern al unității, cu contractul indivi­dual și cu cel colectiv de muncă, îl folosește pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă.

Or, durata normală a muncii reprezintă perioada timpului de muncă stabilită în temeiul art.43 alin. (3) din Constituția țării care, cuprinde numărul de ore pe săptămână (40 de ore) peste care, orice muncă prestată de salariat, de regulă, necesită respectarea unor condiții speciale (acordul scris al acestuia, remunerarea în cuantumuri sporite pentru ore suplimentare și altele).

Art. 95, alin. (2) din Codul muncii stabilește că durata norma­lă a timpului de muncă al salariaților din unități nu poate depăși 40 de ore pe săptămână. În cadrul săptămânii, timpul de muncă se repartizează, de regulă, uniform și constituie 8 ore pe zi. Această durată a timpului de muncă stă la baza tuturor prevederi­lor legale sau contractuale de calculare a drepturilor salariale.

Potrivit prevederilor art. 2 din Convenția colectivă (nivel național) nr.2 din 9 iulie 2004 durata normală a timpului de muncă include: pregătirea locului de muncă pentru  începerea activității; îndepli­nirea obligațiilor de muncă; refacerea capacității de muncă în ca­zurile prevăzute  în actele normative ale unității, în  contractele colective sau individuale de muncă; timpul staționării în așteptarea dispoziției despre începutul activității; timpul aflării la unitate în cazul  deplasării organizate la locul de muncă.

Convențiile colective (nivel teritorial sau ramural) și contractele colective de muncă pot prevedea și alte perioade de timp care se includ în durata normală a timpului de muncă.

Pentru anumite categorii de salariați, în funcție de vârstă, de starea sănătății, de condițiile de muncă și de alte circumstanțe, în conformitate cu legislația în vigoare și contractul individual de muncă, art. 96 din Codul muncii stabilește durata redusă a timpu­lui de muncă.

Tipul săptămânii de lucru, precum și regimul de muncă – durata programului de muncă (al schimbului), timpul începerii și termină­rii lucrului, întreruperile, alternarea zilelor lucrătoare și nelucrătoa­re – se stabilesc prin regulamentul intern al unității și prin contrac­tul colectiv și/sau prin contractele individuale de muncă (art.98, alin. (4) din Codul muncii).

Durata zilnică maximă a timpului de muncă nu poate depăși 10 ore în limitele duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână. Cu titlu de excepție, pentru anumite genuri de activitate, unități sau profesii, potrivit art.100, alin. (6) din Codul muncii, se poate stabili, prin convenție colectivă, o durată zilnică a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puțin 24 de ore.

În această ordine de idei, partenerii sociali au atașat la Convenția colectivă (nivel național) nr.2 din 9 iulie 2004 Lista profesiilor pen­tru care se permite durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puțin 24 de ore.

Legislația prevede și programe flexibile de muncă. Art. 1011 din Codul muncii, în redacția Legii nr. 115 din 09.07.2020 dispune, în acest sens că, programele flexibile de muncă se stabilesc de că­tre angajator de comun acord cu salariatul, la solicitarea acestuia, dacă această posibilitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă, în regulamentul intern al unității sau în alt act normativ la nivel de unitate.

Potrivit aceluiași articol din Codul muncii. durata zilnică a tim­pului de muncă poate fi împărțită în două perioade: o perioadă fixă, în care salariatul se află la locul de muncă, și o perioadă varia­bilă, în care salariatul își alege orele de sosire și de plecare.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și