Salariatul concediat deținea și funcția de președinte al Comitetului sindical din unitate (pe baze obștești). După aproape trei ani de judecată, a fost repus în funcția deținută în baza contractului individual de muncă. În această perioadă, la inițiativa și sub conducerea angajatorului, a fost ales un nou președinte al Comitetului sindical, convenabil conducerii instituției respective și autorității publice locale. Vă rog să ne spuneți dacă, în asemenea caz, salariatul restabilit în serviciu poate să-și reia funcția de președinte al Comitetului sindical?
Alexandru Cojușneanu, Bălți
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Alegerea președintelui comitetului sindical ține, în exclusivi-tate, de competența sindicatului. Or, alegerea unui președinte al Comitetului sindical, cu implicarea angajatorului sau a autorităților publice, nu se potrivește cu principiul libertății sindicale.
Libertatea sindicală implică dreptul lucrătorilor de a-și alege reprezentanții în deplină libertate (independență), adică după propria voință și convingere. Mai mult, este prerogativa organizației sindicale de a stabili condițiile pentru alegerea liderilor săi, iar autoritățile publice, angajatorii, reprezentanții acestora trebuie să se abțină de la orice ingerință în exercitarea dreptului sindicatelor de a-și alege liber reprezentanții, așa cum garantează Convenția nr. 87 a Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical (ratificată de către Republica Moldova prin Legea nr. 593-XIII din 26.09.1995).
Aceste prevederi ale dreptului internațional sunt transpuse, în măsură deplină, în legislația națională. Astfel, potrivit art. 5 din Legea sindicatelor, acestea din urmă sunt independente în activitatea lor, inclusiv față de autoritățile publice de toate nivelurile și față de angajatori, și nu li se subordonează.
În această ordine de idei, art. 9 din aceeași lege dispune că sindicatul este în drept, de sine stătător, să-și elaboreze și să-și aprobe statutul și regulamentele administrative, să-și stabilească structura și să-și aleagă independent reprezentanții, să-și formeze aparatul, să-și desfășoare activitatea și să-și elaboreze programul de acțiuni.
Privitor la reluarea funcției de președinte al Comitetului sindical de către salariat, după restabilirea lui în serviciu de către instanța de judecată, este de remarcat următoarele.
Încetarea contractului individual de muncă cu salariatul care deține concomitent și funcția de președinte al comitetului sindical de la unitate nu trebuie să condiționeze sau să constituie temei sau motiv de încetare a mandatului de președinte al Comitetului sindical. Cu alte cuvinte, principiul libertății și al activității independente a sindicatului nu admite asemenea cazuri de încetare a mandatului de președinte al Comitetului sindical (pe motivul încetării contractului individual de muncă). Cu toate că, în practică, sunt cunoscute asemenea cazuri, inclusiv litigioase, examinarea și soluționarea lor ține de competența organelor sindicale (conferințe, adunări sindicale) care au ales președintele Comitetului sindical.
Potrivit art. 37 din Legea sindicatelor, pentru încălcarea legislației cu privire la sindicate, a statutelor sindicatelor sau aplicarea legislației în măsură să împiedice realizarea garanțiilor stabilite în activitatea sindicatelor, persoanele cu funcții de răspundere ale autorităților publice, patronatului și sindicatelor, răspund în conformitate cu legislația în vigoare.
În acest context, este de reținut că plângerile cu privire la încălcările prevederilor Legii sindicatelor, ale altor acte normative cu privire la sindicate, ale statutelor sindicatelor, se examinează de instanțele judecătorești. Acestea (plângerile) se înaintează de către organele sindicale respective și de alte organe de supraveghere și control asupra respectării legislației muncii.
