Recunosc, am avut doar câteva joburi la viața mea, deși am lucrat cu mai mulți șefi, dar acesta din urmă e unul deosebit. De fapt, eu îl cunoșteam pe Ilie Lupan de mai dinainte, pe când activam la „Moldova Suverană”. El lucra ca redactor la „Moldpres” și știam sigur când era în tură: titlurile știrilor erau normale, fraza elegantă… Când erau ceilalți colegi de-ai lui în tură, aveam mari bătăi de cap cum să aducem la „starea normală” o știre…
Dar l-am cunoscut mai bine, îndeaproape de când a venit la „Vocea poporului”, lucrând cu el în același birou, față în față, de aproape nouă ani. Ce să vă zic… În viața mea am cunoscut puțini oameni atât de instruiți ca Ilie – o adevărată „enciclopedie ambulantă”. Fie că era vorba de sport (a scris despre sport, chiar a redactat un dicționar enciclopedic sportiv, pana lui simțindu-se chiar în prefață), de economie (interviurile lui cu specialiști notorii au rămas în analele presei de la noi), nemaivorbind de politică (a fost comentator politic la „Literatura și Arta”, „Mesagerul” ș. a.). Este și un bun reporter (am fost martor: când nu avea cine să meargă la un eveniment, în situații ad-hoc, Ilie nu a ezitat, chiar dacă era șef, și a mers acolo ca să scrie un reportaj ca un adevărat profesionist). Nu mai spun că e bine cunoscut ca redactor și traducător (a redactat zeci de cărți, a tradus mai multe cărți), ba chiar a și editat câteva cărți proprii. Ultima carte pe care a semnat-o, „Însemnările unui tânăr rebel”, dar și proza și versurile publicate în reviste literare și postate pe site-uri online stau ca mărturie în acest sens. Într-un cuvânt, un „soldat universal” al literelor…
În ultimul timp, de când Ilie a fost numit în funcția de redactor-șef, o spun cu inima deschisă (după o perioadă critică), lucrurile la ziar merg strună. Oamenii muncesc cu bucurie, cu plăcere, toată lumea e bine dispusă, fiindcă șeful e mereu cu zâmbetul pe buze și cu glume în diferite situații.
Ei, cum să nu ții la redactorul-șef în astfel de cazuri, dacă și conducerea Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova i-a acordat “Insigna de Onoare a CNSM”, „în semn de înaltă prețuire pentru activitate îndelungată și prodigioasă în promovarea imaginii sindicatelor, spirit profesionist manifestat în valorificarea sindicalismului autentic pe principii democratice, precum și cu prilejul aniversării a 65-a”. Chiar dacă el bănuia că ar putea fi o eroare în cifre, în sensul că ar fi exagerată…. Iar liderii sindicali au avut doar cuvinte de laudă la adresa lui.
La mai mult și la mai mare din partea colegilor și nu numai, Ilie!
