Aș vrea să aflu în ce constă diferența muncii prin cumul de cumularea funcțiilor? Cum este remunerată munca prin cumul și cumularea funcțiilor? Cine are dreptul să presteze munca prin cumul? Sunt interdicții în vederea prestării muncii prin cumul?
Valeriu Țîgan, Chișinău
Ana MOLDOVANU
consilier superior
în Departamentul protecție social-economică al CNSM
Ce reprezintă munca prin cumul? Conform prevederilor alin. (1) art. 267 din Codul muncii, „Munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lângă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct”. Particularitățile muncii prin cumul sunt următoarele:
- Munca prin cumul poate fi prestată atât în cadrul aceleiaşi unităţi, cât şi în alte unităţi.
- Pentru încheierea contractului individual de muncă prin cumul nu se cere consimţământul angajatorului de la locul de muncă de bază.
- Contracte individuale de muncă prin cumul pot fi încheiate cu unul sau cu mai mulţi angajatori, dacă acestea nu contravin legislaţiei în vigoare.
- În contractul individual de muncă se va indica, în mod obligatoriu, că munca respectivă se prestează prin cumul.
- Salariaţii angajaţi prin cumul beneficiază de aceleaşi drepturi şi garanţii ca şi ceilalţi salariaţi din unitatea respectivă.
- Durata concretă a timpului de muncă, a timpului de odihnă și a salarizării la locul de muncă prin cumul se stabileşte în contractul individual de muncă.
- Salarizarea cumularzilor se efectuează pentru munca realmente prestată sau timpul efectiv lucrat.
- Mărimea salariului tarifar sau a salariului funcţiei pentru cumularzi, precum şi mărimea premiilor, a sporurilor, adaosurilor şi a celorlalte recompense, determinate de condiţiile de salarizare, se stabilesc în contractul colectiv sau individual de muncă şi nu pot depăşi mărimile prevăzute pentru ceilalţi salariaţi din unitatea respectivă.
- Salariaţii care prestează muncă prin cumul beneficiază de un concediu de odihnă anual plătit conform funcţiei sau specialităţii cumulate, care se acordă concomitent cu concediul de odihnă anual de la locul de muncă de bază, indiferent de durata concediului la locul de muncă de bază.
- Totodată, salariatul beneficiază de un concediu suplimentar neplătit în cazul în care durata concediului la locul de muncă prin cumul şi la locul de muncă de bază diferă.
- Plata indemnizaţiei de concediu sau a compensaţiei pentru concediul nefolosit se efectuează pornindu-se de la salariul mediu pentru funcţia sau specialitatea cumulată, determinat în modul stabilit de Hotărârea Guvernului nr. 426/2004.
- În afară de temeiurile de bază de încetare a relațiilor de muncă, contractul încheiat cu salariatul care prestează muncă prin cumul poate înceta şi în cazul încheierii unui contract individual de muncă cu o altă persoană care va exercita profesia, specialitatea sau funcția respectivă ca profesie, specialitate sau funcție de bază (art. 86 alin. (1) lit. s) Codul muncii).
- Angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal în primul rând vizându-i pe cei angajaţi prin cumul (art. 88 alin.(1) lit.e) Codul muncii).
- La desfacerea contractului individual de muncă cu salariatul angajat prin cumul, în legătură cu lichidarea unităţii, cu reducerea numărului sau a statelor de personal sau în cazul încheierii unui contract individual de muncă cu o altă persoană care va exercita profesia (funcţia) respectivă ca profesie (funcţie) de bază, acestuia i se plăteşte o indemnizaţie de eliberare din serviciu în mărimea salariului său mediu lunar.
Există interdicții în vederea prestării muncii prin cumul? În prezent, doar conducătorul unității de stat, inclusiv municipale, sau al unității cu capital majoritar de stat nu poate să presteze muncă prin cumul la o altă unitate sau să cumuleze funcții la unitatea pe care o conduce, cu anumite excepții, și nu poate să facă parte din organele care exercită supravegherea şi controlul în unitatea pe care o conduce.
Ce reprezintă cumularea de profesii (funcții)? Noțiunea de cumulare de profesii (funcții) este definită la art. 156 alin. (1) din Codul muncii, și anume „salariaților care, în afară de munca lor de bază, stipulată în contractul individual de muncă, îndeplinesc, la aceeași unitate, o muncă suplimentară într-o altă profesie (funcție) sau obligațiile de muncă ale unui salariat temporar absent, fără a fi scutiți de munca lor de bază (în limitele duratei normale a timpului de muncă stabilite de prezentul cod), li se plătește un spor pentru cumularea de profesii (funcţii) sau pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent)”.
Particularitățile cumulării de profesii (funcții) sunt:
- În cazul cumulării de funcții nu se semnează un Contract individual de muncă separat, însă are loc modificarea Contractului de muncă de bază.
- Cumularea de profesii (funcții) se realizează prin acordul reciproc între salariat și angajator, pornind de la considerentul că o astfel de cumulare duce la schimbarea con-dițiilor de retribuire a muncii, fapt ce se admite prin semnarea de către părți a unui acord suplimentar.
- Actele care urmează a fi întocmite sunt: Acordul de cumulare a funcțiilor și Ordinul angajatorului privind modificarea contractului individual de muncă.
- Retribuirea muncii este numită spor, iar limita cuantumului este stabilită de părți, dar nu poate fi mai mică de 50 la sută din salariul tarifar (salariul funcției) al profesiei (funcției) cumulate;
- Mărimea concretă a sporului pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent se stabilește în funcție de volumul real de lucrări executate, dar nu poate depăși 100 la sută din salariul tarifar sau de funcţie al salariatului absent.
