Sfatul avocatului. Solicitarea opiniei copilului

Am divorţat şi am revenit la numele meu de familie de până la căsătorie. Prin hotărârea judecătorească de divorţ, nu am stabilit domiciliul copilului minor, dar a rămas să locuiască cu mine. M-am confruntat cu probleme legate de numele diferit al copilului şi al meu, precum şi legate de lipsa unui act de determinare a domiciliului copilului. Cum aşi putea rezolva problemele date şi se solicită sau nu opi­nia copilului în cazuri ce-l privesc?

Alexandra G., mun. Chişinău

Liubomir DUDULICA

avocat

avocatmd@gmail.com

Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-şi cu­noască părinţii, să beneficie­ze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepţia cazurilor când aceasta contravine intereselor copilului. Copilul are dreptul la educaţie din partea părinţilor, la dezvoltarea capacităţilor inte­lectuale, la libertatea gândirii şi a conştiinţei, la apărarea demni­tăţii şi onoarei.

De asemenea, copilul are dreptul să comunice cu ambii părinţi, cu buneii, fraţii, surorile şi cu celelalte rude. Desfacerea căsătoriei părinţilor, nulitatea ei sau traiul separat al acestora nu afectează drepturile copilului. În cazul când părinţii au domiciliul separat, copilul are dreptul să comunice cu fiecare dintre ei.

Copilului i se garantează apă­rarea drepturilor şi a intereselor sale legitime, care se asigură de părinţi sau de persoanele care îi înlocuiesc, iar în cazurile pre­văzute de lege – de autoritatea tutelară locală/teritorială sau de alte organe abilitate. Părinţii poartă răspundere, prevăzută de legislaţie, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunză­toare a obligaţiilor de îngrijire şi educaţie a copilului.

Minorul care a căpătat ca­pacitatea deplină de exerciţiu până la atingerea majoratului îşi apără drepturile şi interesele legitime de sine stătător.

Copilul are dreptul să-şi ex­prime opinia la soluţionarea în familie a problemelor care îi ating interesele şi să fie audiat în cursul dezbaterilor judiciare sau administrative. De opinia copilului se ţine cont în mod obligatoriu, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturi­tate, dacă aceasta nu contravine intereselor copilului.

În cazul când părinţii locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vârsta de 14 ani se determină prin acordul părinţi­lor. Dacă copilul a atins vârsta de 14 ani, alege singur cu care dintre părinți vrea să locuiască. Dacă acesta refuză să aleagă cu care părinte vrea să locuiască, domiciliul copilului se stabilește prin acordul părinților.

În cazul când lipsește acor­dul părinților cu privire la sta­bilirea domiciliului copilului, iar copilul care a împlinit vârsta de 14 ani refuză să aleagă cu care părinte vrea să locuiască, do­miciliul minorului se stabilește de către instanța de judecată, ținând cont de interesele și opi­nia copilului, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturi­tate. În acest caz, instanţa jude­cătorească va lua în considerare ataşamentul copilului faţă de fi­ecare dintre părinţi, faţă de fraţi şi surori, vârsta copilului, calită­ţile morale ale părinţilor, relaţiile existente între fiecare părinte şi copil, posibilităţile părinţilor de a crea condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea copilului (îndeletnicirile şi regimul de lu­cru, condiţiile de trai etc.).

Urmează să negociaţi cu tatăl copilului încheierea unui acord scris privind determinarea do­miciliului copilului minor, pre­cum şi a modului de educare şi întreţinere, sau să vă adresaţi în instanţa de judecată pentru soluţionarea acestei probleme, dacă copilul are vârsta mai mică de 14 ani. Acordul dat nu trebuie autentificat pentru valabilitate, dar se recomandă a fi întocmit la notar sau avocat.

Dacă întâmpinaţi dificultăţi din motiv că numele dvs. diferă de cel al copilului, puteţi iniţia procedura de schimbare a nu­melui.

În baza cererii comune a pă­rinţilor (sau a unuia dintre ei), organul de stare civilă poate schimba numele de familie şi/sau prenumele copilului care nu a atins vârsta de 16 ani. În caz de litigiu între părinţi, problema privind schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui co­pilului este soluţionată de către organul de stare civilă, cu con­cursul autorităţii tutelare locale în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul minorul, ţinându-se cont în exclusivitate de interese­le copilului.

Schimbarea numelui de fa­milie al ambilor părinţi atrage după sine schimbarea numelui de familie al copilului, iar în ca­zul schimbării numelui de fami­lie al unuia dintre părinţi, nume­le de familie al copilului poate fi schimbat în baza acordului comun al părinţilor. În lipsa unui atare acord, decide autoritatea tutelară locală. Schimbarea nu­melui de familie şi/sau a pre­numelui copilului care a atins vârsta de 10 ani se face, în toate cazurile, cu acordul acestuia.