Am fost implicat într-un accident rutier şi s-a constatat că eu eram cel vinovat. Automobilul îl cumpărasem recent şi deţineam poliţa de asigurare a fostului proprietar, dar în contractul de asigurare eu nu eram indicat. Am apelat la compania de asigurări respectivă, care a derulat procesarea dosarului de daune. Am semnat actele necesare şi mai mult nu am fost deranjat, nici la examinarea mijlocului de transport deteriorat nu am participat. Peste vreo patru luni, am primit cerere de chemare în judecată în regres a companiei de asigurări în vederea achitării prejudiciului cauzat, pe motiv că nu am fost inclus în contractul de asigurare. Suma cerută este exagerată, dar, de fapt, eu cred că nu trebuie să achit nimic. Este oare corectă poziţia companiei de asigurări şi cum să mă apăr?
M. Vornic, or. Hânceşti
Liubomir DUDULICA
avocat
avocatmd@gmail.com
La ora actuală, situaţiile date sunt reglementate de Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.
Potrivit legii respective, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto se realizează nemijlocit prin încheierea unui contract de asigurare între posesorul de autovehicul şi asigurătorul licenţiat pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, care se perfectează pe suport de hârtie și/sau prin mijloace tehnice electronice în regim online, conform procedurii stabilite. Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto dintre persoana fizică, cu excepţia întreprinzătorului individual, şi asigurător se încheie în mod obligatoriu cu indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr limitat de utilizatori) sau fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr nelimitat de utilizatori). Nu se consideră asigurat riscul utilizatorului de autovehicul care nu este inclus în contractul de asigurare.
În cazul înstrăinării autovehiculului, dobânditorul are opţiunea de a modifica contractul de asigurare sau de a-l menţine, dacă riscul său este asigurat în temeiul acestui contract.
Asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul, precum şi în cazul în care, la data accidentului, utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între proprietar sau utilizator şi asigurător.
Într-adevăr, asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci când persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto.
Dar, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, procesul-verbal de constatare a pagubelor se încheie de asigurător, cu participarea asiguratului şi/sau a utilizatorului de autovehicul şi a persoanei păgubite sau a reprezentantului acesteia, în bază de procură, şi se semnează de toţi participanţii la întocmirea lui.
Participarea asiguratului şi/sau a utilizatorului de autovehicul la încheierea procesului-verbal de constatare a pagubelor este necesară, în special, în cazurile când există temei de înaintare a acţiunii în regres împotriva acestuia, pentru asigurarea dreptului de a face obiecţii la daunele constatate.
Neparticiparea din vina asigurătorului a asiguratului şi/sau a utilizatorului de autovehicul la încheierea procesului-verbal de constatare a pagubelor îl privează pe asigurător de dreptul de a solicita recuperarea daunelor.
Trebuie să cunoaşteţi şi modul de stabilire a despăgubirilor.
Compania de asigurări va stabili despăgubirile în baza unui acord scris între persoana păgubită sau reprezentantul ei legal şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a ajuns la nici o înţelegere, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Acordul dintre persoana păgubită şi asigurător are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile ce decurg din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării acordului, pentru pagubele ce s-au acoperit pe această cale.
În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanei păgubite prin accident produs de autovehiculul aflat în posesiunea unei persoane asigurate în Republica Moldova se exercită faţă de asigurătorul de răspundere civilă auto, în limitele obligaţiei lui stabilite prin lege.
În cazul avarierii sau distrugerii de bunuri, despăgubirea se stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare privind acoperirea cuantumului pagubelor cauzat bunurilor, ţinându-se cont de pretenţiile formulate de persoana păgubită, fără a se depăşi diferenţa dintre valoarea acestor bunuri din momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă şi limita maximă a despăgubirilor de asigurare prevăzută de lege.
În cuantumul despăgubirilor se includ cheltuielile: aferente acţiunilor de limitare a pagubelor; de transport al bunurilor la locul de reparaţie, parcare sau depozitare; aferente cazului asigurat, suportate în proces civil de către asigurat sau păgubit şi aferente expertizei tehnice efectuate la cererea păgubitului sau în temeiul unei hotărâri judecătoreşti. Cheltuielile enumerate se rambursează doar în cazul probării lor cu documente justificative.
Despăgubirea pentru avarierea sau distrugerea autovehiculului nu poate depăşi nici una din următoarele valori: valoarea pagubei real suportate; diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă; limita despăgubirii prevăzută (până la 1.000.000 de lei). În cazul daunei totale, valorile sunt confirmate prin actul de evaluare întocmit de expertul independent sau unitatea de specialitate, acceptate de părți, ori, în cazul valorificării integrale a autovehiculului, sunt stabilite conform ofertei de achiziții a unității de specialitate sau a persoanei fizice, aleasă prin concursul ofertelor de prețuri.
În cazul daunei parțiale, valoarea pagubei real suportate este egală cu costul reparaţiei părţilor componente sau al pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare.
Prin părţi componente sau piese care trebuie înlocuite se înţeleg cele a căror reparaţie sau folosinţă nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic din cauza gradului înalt de avariere ori cele a căror reparaţie este posibilă, dar costul ei depăşeşte valoarea de nou a părţii componente sau a piesei respective.
Costul reparaţiei autovehiculului se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unitatea de specialitate acceptată de părţi.
În cazul în care pentru repararea autovehiculului este necesară cumpărarea în valută străină a unor piese sau materiale, costul lor este egal cu costul de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuielile de transport, taxele vamale şi TVA aferentă), echivalat în lei moldoveneşti la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data plăţii facturii. În astfel de cazuri, costul părţilor componente, al pieselor sau al materialelor nu va depăşi preţul de vânzare practicat de unităţile de specialitate din Republica Moldova, dacă sunt comercializate şi în țară.
Actele de evaluare a despăgubirii de asigurare întocmite fără respectarea cerinţelor date nu pot servi drept temei pentru achitarea despăgubirii de asigurare.
În cazul unui dezacord între părţi în privinţa alegerii expertului independent sau a unităţii de specialitate ce trebuie să stabilească costul reparaţiei părţilor componente sau a pieselor avariate, costul lucrărilor de reparaţie, valoarea autovehiculului la momentul accidentului sau valoarea rămasă, părţile urmează să menţioneze acest fapt în dosarul de daune, fiind îndreptăţite legal să apeleze individual la serviciile experţilor independenţi sau ale unităţilor de specialitate pentru stabilirea pagubelor.
