Care sunt limitele alcoolemiei la volan şi sancţiunile ce se aplică în cazul încălcării acestora? Care este procedura corectă de testare?
Alexandru N., orașul Călăraşi
Liubomir DUDULICA
avocat
avocatmd@gmail.com
Stare de ebrietate se consideră starea survenită în urma consumului de alcool, droguri şi/sau alte substanţe ce provoacă ebrietate şi care are drept urmare dereglarea psihofuncţională a organismului. Alte substanţe ce provoacă ebrietate sunt produsele ori substanţele stupefiante sau medicamentele cu efecte similare acestora, precum şi substanţele ce provoacă turmentare.
Sunt stabilite pentru conducătorii de vehicule următoarele concentraţii maxime admisibile de alcool: în sânge – 0,3 g/l; în aerul expirat – 0,15 mg/l.
Potrivit prevederilor legii, se atestă ca stare de ebrietate alcoolică cu grad minim – în caz de stabilire a concentraţiei de alcool de la 0,3 g/l până la 0,5 g/l în sânge sau de la 0,15 mg/l până la 0,3 mg/l în aerul expirat şi cu grad avansat – în caz de depăşire a concentraţiei de alcool de 0,5 g/l în sânge sau de 0,3 mg/l în aerul expirat.
Pentru conducerea autovehiculului în stare de ebrietate alcoolică cu grad minim survine răspunderea contravenţională şi se aplică pedeapsa cu amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 40 la 60 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la şase luni la 1 an.
Pentru conducerea autovehiculului în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat survine răspunderea penală şi se aplică pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
Pentru constatarea stării de ebrietate se efectuează testarea alcoolscopică şi examinarea medicală pentru stabilireastării de ebrietate şi a naturii ei.
Testarea alcoolscopică este efectuată de către angajaţii Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliţiei sau de alte persoane abilitate, instruite în modul corespunzător, aceste acţiuni fiind orientate spre stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat la persoana testată, efectuate cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic.
Examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei este un complex de acţiuni şi procedee cu caracter medical, stabilite prin actele normative ale Ministerului Sănătăţii, care au drept scop determinarea şi evaluarea stării de ebrietate a persoanei examinate.
Testării alcoolscopice, la decizia poliţiei sau altei persoane abilitate de a efectua astfel de testare, se supun următoarele categorii de persoane: conducătorii de vehicule bănuiţi de consum de alcool, consum de droguri şi/sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate; persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri şi/sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică şi/sau care manifestă comportament agresiv şi violent; persoanele implicate în accidente în traficul rutier, cu excepţia accidentelor grave soldate cu rănirea sau decesul persoanelor.
Examinării medicale se supun: persoanele la care în urma testării alcoolscopice s-a constatat o concentraţie de alcool în aerul expirat, corespunzătoare stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie; persoanele bănuite de comiterea infracţiunilor sub influenţa alcoolului, drogurilor şi a altor substanţe ce provoacă ebrietate, la decizia lucrătorului organului de drept; conducătorii de vehicule şi alţi participanţi la trafic, care au fost implicaţi într-un accident rutier soldat cu rănirea sau decesul persoanelor; persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri şi de alte substanţe ce provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică şi/sau care manifestă comportament agresiv şi violent, care refuză testarea alcoolscopică; persoanele care nu sunt de acord cu rezultatul testării alcoolscopice sau contestă rezultatul acesteia; persoanele care se adresează de sine stătător.
Cheltuielile necesare pentru efectuarea examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, precum şi/sau analiza de laborator a probelor prelevate (sânge şi/sau urină) sunt acoperite de solicitantul examinării/contestării.
Drept temei pentru efectuarea testării alcoolscopice serveşte suspectarea consumului de alcool, de droguri sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate, precum şi prezenţa simptomelor acţiunii alcoolului, drogurilor şi a altor substanţe psihotrope, medicamentelor cu efecte similare acestora: mirosul de alcool din gură, instabilitatea pozei, dereglarea mersului, tremurul accentuat al degetelor, pleoapelor, limbii, comportarea neadecvată, mărturia persoanei examinate despre faptul consumului.
Persoana abilitată cu dreptul de efectuare a testării alcoolscopice este obligată: să verifice starea funcţională a aparatului etilotest; să informeze subiectul despre faptul că urmează a fi testat la existenţa vaporilor de alcool în aerul expirat; să explice persoanei testate procedura testării alcoolscopice; să respecte instrucţiunile privind ordinea testării alcoolscopice şi normele sanitaro-igienice, desigilând dispozitivul de protecţie (muştiucul) în prezenţa examinatului; să extragă pe suport de hârtie rezultatul măsurării, să-l completeze cu datele necesare şi să-l aducă la cunoştinţa subiectului testat contra semnătură, cu anexarea ulterioară la procesul-verbal de constatare a contravenţiei, în cazul refuzului subiectului testat de a semna extrasul cu rezultatul testării, se va face menţiunea respectivă; să explice subiectului dreptul de a contesta, în caz de dezacord, rezultatul testării alcoolscopice; să conducă subiectul, în cazul în care concentraţia de alcool în aerul expirat corespunde stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie, la o instituţie medicală abilitată pentru efectuarea examinării medicale şi acordarea asistenţei narcologice necesare.
Persoana testată alcoolscopic, care nu este de acord cu procedura testării, cu funcţionarea aparatului de testare, cu rezultatul testării, este în drept să-l conteste, prin examinarea medicală cu recoltarea obligatorie a probelor biologice. În acest caz, persoana testată este însoţită de angajatul Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliţiei la cea mai apropiată instituţie medicală abilitată, dar nu mai târziu de două ore după testarea alcoolscopică.
Refuzul subiectului de a fi condus la o instituţie medicală abilitată pentru examinarea medicală cu recoltarea probelor biologice este considerat ca renunțare la dreptul de a contesta rezultatul testării alcoolscopice şi serveşte drept temei pentru menţinerea acestuia în vigoare.
Examinarea medicală este efectuată în instituţiile medico-sanitare publice abilitate în acest scop de Ministerul Sănătăţii: în municipiul Chişinău – în regim non-stop de către specialiştii instituţiei medico-sanitare publice Dispensarul Republican de Narcologie; în instituţiile medico-sanitare publice spitaliceşti municipale/raionale abilitate – în orele de lucru de către medicul psihiatru–narcolog din cadrul secţiei consultative, în lipsa lui şi în afara orelor de lucru – de către medicul de gardă din secţia de internare (departamentul de urgenţă).
În scopul asigurării obiectivităţii examinării medicale, precum şi pentru siguranţa personalului medical, examinarea medicală, inclusiv recoltarea probelor biologice în cadrul instituţiilor medicale abilitate se efectuează în prezenţa angajatului Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliţiei, în cazul în care poliţistul este de acelaşi sex cu persoana examinată.
Determinarea concentraţiei alcoolului în sânge şi a prezenţei drogurilor, a altor substanţe psihotrope sau a medicamentelor cu efecte similare acestora în sânge şi/sau urină este obligatorie şi în cazul în care există divergenţe între rezultatul testării alcoolscopice şi concluzia examinării medicale.
Concluzia examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei, inclusiv rezultatul analizei de laborator a probelor biologice, pot fi contestate de subiectul examinării medicale ori de organul de drept care a dispus examinarea medicală, în termen de trei zile din data anunţării concluziei, prin solicitarea analizei de laborator repetate în cadrul altei instituţii medicale abilitate decât cea care a efectuat investigaţia iniţială.