Sfatul avocatului. Conducerea în stare de ebrietate

Care sunt limitele alcoolemiei la volan şi sancţiuni­le ce se aplică în cazul încălcării acestora? Care este procedura corectă de testare?

Alexandru N., orașul Călăraşi

Liubomir DUDULICA

avocat

avocatmd@gmail.com

Stare de ebrietate se consi­deră starea survenită în urma consumului de alcool, droguri şi/sau alte substanţe ce pro­voacă ebrietate şi care are drept urmare dereglarea psihofuncţi­onală a organismului. Alte sub­stanţe ce provoacă ebrietate sunt produsele ori substanţele stupefiante sau medicamente­le cu efecte similare acestora, precum şi substanţele ce pro­voacă turmentare.

Sunt stabilite pentru condu­cătorii de vehicule următoarele concentraţii maxime admisibile de alcool: în sânge – 0,3 g/l; în aerul expirat – 0,15 mg/l.

Potrivit prevederilor legii, se atestă ca stare de ebrietate alcoolică cu grad minim – în caz de stabilire a concentraţiei de alcool de la 0,3 g/l până la 0,5 g/l în sânge sau de la 0,15 mg/l până la 0,3 mg/l în aerul expirat şi cu grad avan­sat – în caz de depăşire a con­centraţiei de alcool de 0,5 g/l în sânge sau de 0,3 mg/l în aerul expirat.

Pentru conducerea autove­hiculului în stare de ebrietate alcoolică cu grad minim survi­ne răspunderea contravenţio­nală şi se aplică pedeapsa cu amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 40 la 60 de ore, în ambele ca­zuri cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la şase luni la 1 an.

Pentru conducerea autove­hiculului în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sur­vine răspunderea penală şi se aplică pedeapsa cu muncă ne­remunerată în folosul comuni­tăţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a condu­ce mijloace de transport.

Pentru constatarea stării de ebrietate se efectuează testa­rea alcoolscopică şi examina­rea medicală pentru stabilireastării de ebrietate şi a naturii ei.

Testarea alcoolscopică este efectuată de către angajaţii In­spectoratului Național de Secu­ritate Publică al Inspectoratului General al Poliţiei sau de alte persoane abilitate, instruite în modul corespunzător, aceste acţiuni fiind orientate spre sta­bilirea concentraţiei de alco­ol în aerul expirat la persoana testată, efectuate cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic.

Examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei este un complex de acţiuni şi procedee cu caracter medical, stabilite prin actele normative ale Ministerului Să­nătăţii, care au drept scop de­terminarea şi evaluarea stării de ebrietate a persoanei examina­te.

Testării alcoolscopice, la de­cizia poliţiei sau altei persoane abilitate de a efectua astfel de testare, se supun următoarele categorii de persoane: condu­cătorii de vehicule bănuiţi de consum de alcool, consum de droguri şi/sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate;  persoa­nele bănuite de consum de al­cool, consum de droguri şi/sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică şi/sau care manifestă comportament agresiv şi vio­lent; persoanele implicate în accidente în traficul rutier, cu excepţia accidentelor grave soldate cu rănirea sau decesul persoanelor.

Examinării medicale se su­pun: persoanele la care în urma testării alcoolscopice s-a constatat o concentraţie de alcool în aerul expirat, cores­punzătoare stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie; persoanele bănuite de comite­rea infracţiunilor sub influenţa alcoolului, drogurilor şi a altor substanţe ce provoacă ebrie­tate, la decizia lucrătorului or­ganului de drept; conducătorii de vehicule şi alţi participanţi la trafic, care au fost implicaţi într-un accident rutier soldat cu rănirea sau decesul persoa­nelor; persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri şi de alte substanţe ce provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică şi/sau care ma­nifestă comportament agresiv şi violent, care refuză testarea alcoolscopică; persoanele care nu sunt de acord cu rezultatul testării alcoolscopice sau con­testă rezultatul acesteia; per­soanele care se adresează de sine stătător.

Cheltuielile necesare pentru efectuarea examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrie­tate şi naturii ei, precum şi/sau analiza de laborator a probelor prelevate (sânge şi/sau urină) sunt acoperite de solicitantul examinării/contestării.

Drept temei pentru efectu­area testării alcoolscopice ser­veşte suspectarea consumului de alcool, de droguri sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate, precum şi prezenţa simptomelor acţiunii alcoolului, drogurilor şi a altor substanţe psihotrope, medicamentelor cu efecte similare acestora: mirosul de alcool din gură, in­stabilitatea pozei, dereglarea mersului, tremurul accentuat al degetelor, pleoapelor, lim­bii, comportarea neadecvată, mărturia persoanei examinate despre faptul consumului.

Persoana abilitată cu drep­tul de efectuare a testării al­coolscopice este obligată: să verifice starea funcţională a aparatului etilotest; să infor­meze subiectul despre faptul că urmează a fi testat la exis­tenţa  vaporilor de alcool în aerul expirat; să explice per­soanei testate procedura tes­tării alcoolscopice; să respecte instrucţiunile privind ordinea testării alcoolscopice şi norme­le sanitaro-igienice, desigilând dispozitivul de protecţie (muş­tiucul) în prezenţa examina­tului; să extragă pe suport de hârtie rezultatul măsurării, să-l completeze cu datele necesa­re şi să-l aducă la cunoştinţa subiectului testat contra sem­nătură, cu anexarea ulterioară la procesul-verbal de consta­tare a contravenţiei, în cazul refuzului subiectului testat de a semna extrasul cu rezultatul testării, se va face menţiunea respectivă; să explice subiectu­lui dreptul de a contesta, în caz de dezacord, rezultatul testării alcoolscopice; să conducă su­biectul, în cazul în care concen­traţia de alcool în aerul expirat corespunde stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie, la o instituţie medicală abilita­tă pentru efectuarea examinării medicale şi acordarea asisten­ţei narcologice necesare.

Persoana testată alcoolsco­pic, care nu este de acord cu procedura testării, cu funcţio­narea aparatului de testare, cu rezultatul testării, este în drept să-l conteste, prin examinarea medicală cu recoltarea obli­gatorie a probelor biologice. În acest caz, persoana testată este însoţită de angajatul In­spectoratului Național de Se­curitate Publică al Inspectora­tului General al Poliţiei la cea mai apropiată instituţie medi­cală abilitată, dar nu mai târziu de două ore după testarea al­coolscopică.

Refuzul subiectului de a fi condus la o instituţie medica­lă abilitată pentru examinarea medicală cu recoltarea probe­lor biologice este considerat ca renunțare la dreptul de a con­testa rezultatul testării alcool­scopice şi serveşte drept temei pentru menţinerea acestuia în vigoare.

Examinarea medicală este efectuată în instituţiile medi­co-sanitare publice abilitate în acest scop de Ministerul Sănă­tăţii: în municipiul Chişinău – în regim non-stop de către speci­aliştii instituţiei medico-sanita­re publice Dispensarul Republi­can de Narcologie; în instituţiile medico-sanitare publice spitali­ceşti municipale/raionale abili­tate – în orele de lucru de către medicul psihiatru–narcolog din cadrul secţiei consultative, în lipsa lui şi în afara orelor de lu­cru – de către medicul de gardă din secţia de internare (depar­tamentul de urgenţă).

În scopul asigurării obiecti­vităţii examinării medicale, pre­cum şi pentru siguranţa per­sonalului medical, examinarea medicală, inclusiv recoltarea probelor biologice în cadrul in­stituţiilor medicale abilitate se efectuează în prezenţa anga­jatului Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspec­toratului General al Poliţiei, în cazul în care poliţistul este de acelaşi sex cu persoana exami­nată.

Determinarea concentraţiei alcoolului în sânge şi a prezen­ţei drogurilor, a altor substanţe psihotrope sau a medicamen­telor cu efecte similare acestora în sânge şi/sau urină este obli­gatorie şi în cazul în care există divergenţe între rezultatul tes­tării alcoolscopice şi concluzia examinării medicale.

Concluzia examinării medi­cale pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei, inclusiv rezultatul analizei de labora­tor a probelor biologice, pot fi contestate de subiectul exami­nării medicale ori de organul de drept care a dispus exami­narea medicală, în termen de trei zile din data anunţării con­cluziei, prin solicitarea analizei de laborator repetate în cadrul altei instituţii medicale abilitate decât cea care a efectuat inves­tigaţia iniţială.