Salariul mediu lunar al unui angajat al cooperativei de consum din satul Ţareuca, raionul Rezina, potrivit Eugeniei Creţu, preşedinte al comitetului sindical, este de peste 2300 de lei. Totuşi, o bună parte dintre vânzători ridică lefuri destul de mari, mai mari chiar decât ale unor „şefuleţi”, aciuaţi prin birouri şi care le numără veniturile obţinute zilnic. Aceasta pentru că veniturile salariale, conform contractului colectiv de muncă, sunt calculate în funcţie de volumul vânzărilor înregistrat de fiecare angajat.
În afară de aceasta, administraţia şi comitetul sindical au adoptat un regulament privind remunerarea salariaţilor, care, iniţial, stabilea că fiecare vânzător va beneficia de un salariu în proporţie de 3,5% din valoarea mărfurilor comercializate. Însă, după ce salariul minim garantat în sectorul real al economiei a fost majorat până la 1900 de lei lunar, procentul veniturilor care revine angajatului cu titlu de salariu din volumul vânzărilor a fost mărit până la 4,5 la sută. Iar în cazul în care volumul vânzărilor realizate nu garantează un venit la nivelul salariului minim garantat în sectorul real al economiei, conform contractului colectiv de muncă, angajatul beneficiază de un adaos la leafă din bugetul întreprinderii. Astfel încât nici un angajat al cooperativei de consum din satul Ţareuca nu are un salariu mai mic de 1900 de lei, echivalentul salariului minim garantat în sectorul real al economiei.
Ar fi doar de precizat că, acum un deceniu, o asemenea mărinimie din partea administraţiei era de neconceput în raport cu salariaţii. Bunăoară, în 2003, întreprinderea avea de plătit datorii, salarii, contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat de aproape 900 de mii de lei. În timp ce la momentul de faţă lefurile sunt achitate cu regularitate în fiecare lună. Mai mult ca atât, acestea au crescut între timp de 6-7 ori. Cooperativa „s-a spălat” de tot felul de datorii, nu are de plătit credite. Renunţând la credite, scăpând de datorii, dar, în acelaşi timp, majorând treptat volumul vânzărilor, întreprinderea a ajuns la momentul de faţă să fie una profitabilă, dispune de propriile mijloace circulante de peste 300 de mii de lei. Şi aceasta în timp ce aproape un milion de lei s-a investit pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale angajaţilor, pentru reparaţia clădirilor în care funcţionează unităţile comerciale.
Investiţii de sute de mii de lei pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă |
Practic, toate magazinele cooperativei de consum din Ţareuca au fost supuse unor lucrări de reparaţii capitale. Au fost instalate ferestre, uşi termopan. Magazinele sunt termoficate. Vânzătorii nu sunt nevoiţi să lucreze în frig pe timp de iarnă. Costul lucrărilor de renovare a instituţiilor comerciale ale cooperativei de consum Ţareuca efectuate în ultimii ani se ridică la aproape un milion de lei.
Magazine pustii din lipsă de vânzători
Din păcate, ne relatează Ludmila Vulpea, preşedinta cooperativei de consum din satul Ţareuca, raionul Rezina, la momentul de faţă, activează doar nouă magazine ale cooperativei de consum din satul Ţareuca. Alte două unităţi comerciale sunt date în locaţiune, deoarece nu ajung vânzători. În genere, majoritatea angajaţilor care activează la cooperativa de consum din Ţareuca sunt persoane cu vârste de peste 50 de ani. Aceasta pentru că cei din generaţia tânără nu-şi prea dau ghes să le ia locul la tejghea celor mai în vârstă. Şi chiar dacă se reuşeşte a convinge pe unii dintre ei, apoi în câteva luni aceştia intră în nişte daraveri, încât îţi pui mâinile în cap. Recent, au fost angajate două persoane tinere, care în scurt timp s-au înglodat în datorii de zeci de mii de lei, încât doar intervenţia părinţilor care lucrează peste hotare i-a salvat de la închisoare. Or, a remarcat Eugenia Creţu, unii mai confundă cooperaţia de consum cu statul, iar de la stat, după cum e acceptat în societatea noastră, se poate de furat ca în codru.
Clauze favorabile pentru salariaţi
În genere, constată dumneaei, lipsa braţelor de muncă este foarte acută în cadrul cooperaţiei de consum. Veteranii ies la pensie, nu are cine să-i înlocuiască, din care cau-ză multe magazine fie sunt închise, fie sunt date în locaţiune. Şi e păcat, deoarece comitetul sindical, de comun acord cu administraţia cooperativei de consum din satul Ţareuca, a reuşit să facă foarte multe lucruri bune pentru stimularea muncii salariaţilor, membri de sindicat. Astfel, potrivit unei clauze din contractul colectiv de muncă, pentru fiecare cinci ani munciţi în cadrul acestei cooperative de consum, concediul anual plătit al unui salariat este prelungit cu o zi. A devenit o regulă acordarea de premii cu ocazia celor mai importante sărbători. Conducerea cooperativei este dispusă să accepte orice solicitare a organizaţiei sindicale. Bunăoară, nu demult, la rugămintea comitetului sindical, aceasta a alocat mii de lei pentru procurarea vestimentaţiei sportive pe care au îmbrăcat-o salariaţii întreprinderii, care au participat la spartachiada republicană organizată de către Federaţia Sindicatelor din domeniile Cooperaţiei de Consum, Comerţului şi Antreprenoriatului „Moldsindcoopcomerţ”.
Legislaţia imperfectă nu încurajează angajaţii cu experienţă
Ar mai fi de precizat că lipsa braţelor de muncă în comerţul cooperatist este cauzată şi de legislaţia imperfectă. Or, în timp ce tineretul nu se grăbeşte să ocupe locurile vacante, legea nu încurajează persoanele ajunse la vârsta pensionării să rămână la tejghea. Eugenia Creţu ne-a relatat că, la ultimul congres al Federaţiei sindicatelor de ramură s-a propus ca pensiile persoanelor care continuă să muncească să fie recalculate în fiecare an. Din păcate, Guvernul se opune. De altfel, cu părere de rău, Executivul nu dă curs nici solicitării sindicatelor de profil de a depozita într-un cont personal măcar o parte din contribuţiile transferate de către angajator şi angajat în fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, ceea ce i-ar avantaja pe angajaţii din comerţul cooperatist.
Comerţul stradal, un concurent neloial
Deşi a ajuns un agent economic profitabil, rentabilitatea cooperativei de consum din Ţareuca este afectată şi de către fenomenul comerţului stradal. În acest context, Ludmila Vulpea ne-a relatat că cele nouă magazine care activează în mai multe localităţi ale raionului Rezina sunt nevoite să înfrunte concurenţa loială pe care le-o face aproape 40 de unităţi comerciale private. Acestea, practic, nu plătesc impozite, contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat, în fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, din care cauză mărfurile lor sunt mai ieftine. În timp ce cooperativa de consum Ţareuca plăteşte anual impozite, taxe fiscale în valoare de aproape 700 de mii de lei.
Munca informală exclusă în totalitate
Dat fiind că este încheiat contract individual de muncă cu fiecare salariat, „munca la negru” este exclusă, de altfel, ca şi fenomenul plăţii salariilor „în plic”. Practic, un magazin al cooperaţiei de consum are de înfruntat drept concurenţi patru unităţi comerciale, care practică muncă informală. Încearcă şi rezistă în condiţiile în care vecinii, în virtutea faptului că nu fac plăţi în bugetul statului, îşi pot permite preţuri mai mici la mărfuri sau atrag vânzătorii prin salarii mai mari!
Din păcate, cooperaţia de consum, cândva „regina” comerţului de la sate, acum a ajuns în rol de cenuşăreasă. Numărul unităţilor comerciale s-a împuţinat în mod drastic. Multe dintre magazine au ajuns în paragină. În mare parte, comerţul cooperatist se ţine pe „romantismul” veteranilor din acest sistem, precum este Angela Popa, vânzătoare de mai bine de 30 de ani la magazinul din satul Pripiceni–Curchi al cooperativei de consum din Ţareuca. Deşi în imediata apropiere se află o unitate comercială privată, locuitorii satului preferă să facă cumpărături la magazinul cooperaţiei de consum, deoarece o cunosc pe vânzătoare de amar de vreme şi sunt siguri că aici pot procura marfă de care au nevoie, că nu le pare rău să dea banul lor pentru un lucru bun.