Este bine știut că, în cadrul raporturilor colective de muncă, trebuie să existe un echilibru de interese între partenerii sociali. Vă rog să ne spuneți cum poate fi menținut acest echilibru de interese și dacă la legislația în vigoare ar fi necesar să se facă unele modificări, completări în acest sens?
Victor Panciu, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Modul în care sunt reglementate raporturile colective de muncă este de o importanță deosebită, dat fiind faptul că libertatea de asociere și parteneriatul social sunt privite peste tot în lume, inclusiv în cadrul unor organizații internaționale de prestigiu, de exemplu, Organizația Internațională a Muncii, Uniunea Europeană și altele, ca fiind componente fundamentale ale unei societăți democratice.
În cadrul raporturilor colective de muncă, echilibrul de interese trebuie să funcționeze între partenerii sociali la toate nivelurile (de unitate, teritorial, național–ramural și național–interramural). Or, în cazul în care interesele partenerilor sociali sunt în dezechilibru, se ajunge la situații sau stări conflictuale, acțiuni de protest și la alte urmări negative nu numai pentru partenerii sociali, dar și pentru societate în ansamblu.
Pentru menținerea unui echilibru de interese în materia raporturilor colective de muncă, este necesară funcționarea eficientă a unui sistem de parteneriat social.
În prezent, cadrul legal al parteneriatului social în Republica Moldova este asigurat, în primul rând, de Codul muncii (CM). Astfel, potrivit art. 15 din CM, parteneriatul social este definit ca un sistem de raporturi stabilite între salariați (reprezentanții salariaților), angajatori (reprezentanții angajatorilor) și autoritățile publice respective în procesul determinării și realizării drepturilor și a intereselor sociale și economice ale părților. Cu referire la reglementările raporturilor colective de muncă cuprinse în CM, acestea, pe parcursul anilor, după adoptarea CM în 2003, au suportat numeroase modificări și completări determinate de necesitatea perfecționării legislației în domeniu. Însă acest proces mai continuă.
Legislația muncii reprezintă un proces continuu, care evoluează în contextul integrării europene
În ultimul timp, apar tot mai multe sugestii de modificare a prevederilor CM. În acest sens, sindicatele susțin și întreprind numeroase măsuri ce țin de competență, în vederea acomodării caracterului protectiv al normelor legislației muncii la exigențele competitivității proceselor economice. Reprezentanții businessului consideră că legislația muncii trebuie să devină mai flexibilă, mai atractivă pentru mediul de afaceri.
Faptul că Republica Moldova a pornit pe drumul integrării europene, aceasta determină necesitatea armonizării în continuare a legislației naționale cu normele dreptului european. Or, perfecționarea legislației muncii reprezintă un proces continuu, care evoluează în contextul integrării europene.
Totodată, din intenția de a preveni un dezechilibru de interese în materia reglementării raporturilor de muncă, în prezent pot fi notate mai multe luări de poziție ale sindicatelor (participare la elaborarea proiectelor de legi și a altor acte normative în vederea perfecțio-nării legislației muncii, consultări reciproce, negocieri în problemele ce țin de interesele partenerilor sociali, neadmiterea diminuării drepturilor și garanțiilor de muncă ale salariaților etc.).
Pornind de la menirea constituțională a sindicatelor, ele nu vor accepta inițiativele de modificare a legislației sau abordările cu un caracter predominat speculativ și vor aborda problema în mod consecvent, pentru a nu se diminua drepturile salariaților sau menirea socială a dreptului muncii.
În sfârșit, esența parteneriatului social este de a efectua măsuri comune și concrete menite să asigure echilibrul de interese, protecția socială a salariaților, promovarea încrederii reciproce a partenerilor sociali pentru a face mai flexibilă organizarea muncii și pentru asigurarea stabilizării situației social-economice.
