Parteneriatul social, o premisă incontestabilă pentru dezvoltarea economică durabilă

Discurs rostit de Sergiu Sainciuc, vicepreședinte al CNSM, la masa rotundă„Crearea locurilor de muncă decente – obiectiv comun al partenerilor sociali” din 7 octombrie curent

Ziua Mondială a Muncii Decente a devenit o tradiţie pentru comuni­tatea internaţională şi este marcată la 7 octombrie în fiecare an de miş­carea sindicală din întreaga lume şi, cred, de către toţi oamenii muncii.

Astăzi suntem în al paisprezecelea an de când milioane de oameni își manifestă, prin diferite acțiuni, dorința de a avea un trai de­cent, asigurat de o muncă decentă.

Anul acesta sloganul sub care se des-fășoară activitățile de marcare a Zilei Mon­diale a Muncii Decente este „Just Jobs” sau „Locuri de muncă echitabile”.

Consider că astăzi trebuie să vorbim nu doar despre respectarea dreptului la muncă, dar și despre calitatea locurilor de muncă din Republica Moldova.

Cu regret, analizînd situația, constatăm că atât la nivel mondial, cât și la nivel național, se înregistrează o criză a locurilor de muncă decente. Astfel, situația privind locurile de muncă nici pe departe nu este una satisfă­cătoare:

Avem un deficit de locuri de muncă. Conform BNS, rata de ocupare în trimestrul II al anului 2021 a fost de doar 39,7%, fiind în descreștere în ultimii ani, în timp ce, spre exemplu, în țările UE această rată este de peste 70 la sută. În același context, avem circa 3,3% de persoane din populația ocu­pată, care sunt subocupate sau lucrează mai puțin de 40 de ore pe săptămînă. Conform datelor ANOFM, la sfârșitul lunii august din 2021, erau disponibile 10,8 mii de locuri va­cante, în timp ce în aceeași perioadă erau în evidență circa 16,5 mii de  șomeri – practic, 1,5 șomeri la un loc de muncă. Dar și aceste locuri vacante cu greu pot fi ocupate, de­oarece cererea nu corespunde cu oferta pe piața forței de muncă.

Se menține o rată înaltă a șomerilor de lungă durată, precum și o rată înaltă a șomajului în rândul tinerilor. Chiar dacă avem o rată relativ redusă a numărului de șomeri și a ratei șomajului (doar 3,6% în trimestrul II din 2021), se menține de timp îndelungat o rată dublă a șomajului la tinerii de până la 24 de ani (7,1%). În același timp, avem o pondere de 31,3% din totalul de ti­neri de până la 34 de ani pentru categoria de tineri NEET, care nici nu lucrează, nici nu studiază în instituțiile de învățământ. Ca re­zultat, 65-67% din persoanele care se află în evidență la ANOFM nu au studii speciale și nu dețin nici o specialitate.

Suntem cu cele mai mici salarii în Europa și nu este asigurată o salarizare decentă. Republica Moldova ocupă unul din ultimele locuri după nivelul salariului minim și mediu în țările europene (în anul 2020, salariul mediu a fost mai mic doar în Ucraina). Chiar dacă salariul mediu din RM în trimestrul II al anului 2021 a înregistrat o creștere considerabilă și a constituit 9044,5 lei, acesta este de 2,3 ori mai mic decât sa­lariul mediu brut în România. Salariul minim pe țară de 1000 de lei nu a fost reexaminat din 2014 și este depășit de 2,2 ori de mini­mul de existență pentru populația aptă de muncă. Pe lângă aceasta, mai sunt trei nive­luri minime de salarizare diferită în sectorul real, în sectorul bugetar, în medicina asigu­rată, fapt ce denotă  că pentru o muncă de o valoare egală se achită un salariu diferit.

La capitolul salarizare trebuie menționat și faptul că sindicatele, în ultima perioadă de timp, au cerut cu insistență majorarea garanțiilor minime în domeniul salarizării până la 3100 de lei (atât pentru sectorul real, cât și pentru cel bugetar), dar deocamdată nu avem un raspuns clar de la autorități.

Continuă să fie în creștere numărul locurilor de muncă informale și al celor unde se plătesc salarii „în plic”. Conform datelor BNS, în trimestrul II al anului 2021, în sectorul informal au lucrat 17% din tota­lul angajaților în economie sau circa 143 de mii de persoane. Salariul „în plic” îl primeau 6,9% din salariați sau circa 45 de mii de per­soane. Este dificil a calcula prejudiciul pe care îl aduce acest sector veniturilor publice, dar unele calcule aproximative ne demon­strează că bugetul public național pierde ve­niuri de miliarde de lei. Acești bani ar putea fi utilizați pentru promovarea politicilor so­ciale, dezvoltarea infrastructurii, majorarea salariilor, plata pensiilor ș. a.

Avem locuri de muncă unde se mențin riscuri pentru viața și sănătatea lucrători­lor, ba și mai grav, unde au loc accidente de muncă și se pierd vieți omenești. Con­form unui Raport comun al OMS și OIM în 2016, la nivel mondial, bolile și accidentele de muncă au dus la moartea a 1,9 milioane de persoane. În R. Moldova, de la începu­tul anului până la 1 octombrie 2021, au fost comunicate Inspectoratului de Stat al Mun­cii 418 evenimente de accidentare a lucră­torilor în câmpul muncii, în urma cărora au avut de suferit 448 de persoane accidentate, 54 – accidente mortale cu 55 de persoane decedate, inclusiv după 12 accidente suferi­te în anii precedenți.

Un rol decisiv în combaterea economiei informale, achitării salariilor în plic, prevenirii accidentelor de muncă și asigurării sănătății și securității la locul de muncă trebuie să îi revină Inspectoratului de Stat al Muncii, care trebuie să fie fortificat și dotat necesar pen­tru a face față situațiilor.

Nu în toate întreprinderile lucrătorii au posibilitatea de a purta negocieri co­lective cu angajatorii. Statistica sindicală ne arată că în R. Moldova avem o rată de sindi­calizare de circa 43,5% din totalul numărului de salariați, care sunt acoperiți cu contrac­te colective de muncă. Nu toți salariații își pot obține drepturi și garanții mai bune prin negocierile colective și contractele colecti­ve de muncă. Spre regret, mai sunt situații când unele drepturi sau garanții negociate și incluse în contractele colective de muncă nu sunt recunoscute de organele de control, iar salariații sunt impuși, contrar legislației, să returneze mijloace financiare.

Este necesară o revitalizare a activității Comisiei naționale pentru consultări și ne­gocieri colective, care în ultima perioadă practic nu a activat.

Se constată inechități în asigurarea drepturilor la protecție socială și medica­lă. Sindicatele consideră că la momentul ac­tual este limitată posibilitatea de a beneficia de toate tipurile de prestații sociale pentru unele categorii de lucrători (șoferii de taxi, zilierii, lucrătorii care se asigură în mod indi­vidual), fiind limitată și suma pe care o achită în sistemul de asigurări sociale. Considerăm că o astfel de limitare nu trebuie să existe. De asemenea, comparând plățile pe care le fac diferite categorii de asigurați în sistemul de asigurări obligatorii de asistență medica­lă, constatăm că din salariul angajaților se rețin și se transferă în FAOAM sume de 2,5 ori mai mari față de persoanele care se asi­gură cu poliță de asigurare medicală și de 2,8 ori mai mult decât categoria de persoa­ne asigurate de Guvern.

La locurile de muncă existente nu este asigurată o distribuire echitabilă a veniturilor obținute din munca lucrăto­rilor. Conform datelor BNS,  în anul 2019, valoarea cifrei de afaceri realizată de un sa­lariat constituia 870 de mii de lei anual, în  timp ce ponderea remunerării muncii în ci­fra de afaceri constituia doar 8,6%, pondere confirmată și de mărimea salariului mediu calculat de BNS. Astfel, considerăm că este o distribuție inechitabilă a veniturilor din­tre angajatori și salariați și îi îndemnăm pe patroni să reevalueze această situație și să aloce pentru salarii resurse financiare care ar depăși cel puțin 15% din cifra de afaceri.

Este și mai grav faptul că situația privind crearea locurilor de muncă decente s-a înrăutățit ca urmare a pandemiei.

La nivel global, ca urmare a pandemiei cu Covid-19, au fost lichidate peste 255 de milioane de locuri de muncă și se progno­zează lichidarea a încă 130 de milioane în anul 2021. În R. Moldova, conform datelor statistice, în anul 2021 au fost lichidate circa 65 de mii de locuri de muncă.

Iată de ce obiectivul principal, în prezent, pentru partenerii sociali, este să se concen­treze pe crearea locurilor de muncă și for­malizarea locurilor de muncă din economia informală.

Cred că ar trebui să avem un obiectiv clar stabilit vizând numărul de locuri de muncă ce ar urma să fie create, mai cu seamă că în perioada următoare urmează să fie elabo­rată o nouă Strategie națională de ocupare pe următorii ani. În viziunea sindicatelor, la elaborarea acestei Strategii trebuie impli­cate toate părțile, inclusiv ministerele care au atribuții la dezvoltarea economică a țării (al economiei, al infrastructurii și dezvoltării regionale, al agriculturii, al educației, al me­diului ș. a.).

Investițiile în serviciile de îngrijire, pe lângă efectul direct de creare a locurilor de muncă, au și un impact indirect – ar asigura un mai bun echilibru dintre responsabilitățile fami­liale și cele de muncă și ar asigura creșterea ratei de ocupare a femeilor.

Asigurarea cu locuri de muncă de calita­te începe cu o reglementare adecvată în do­meniul salariilor minime, a drepturilor fun­damentale ale muncii, a securității muncii și a asigurării unui program normal de lucru.

În acest sens, susținem eforturile Guver­nului de a crea un climat economic favora­bil pentru dezvoltarea afacerilor,  atragerea investițiilor, crearea de noi locuri de muncă decente, asigurarea unei creșteri economice durabile ca temelie pentru o dezvoltare eco­nomică și socială a țării. Dar lucrul acesta nu trebuie să fie obținut prin reducerea dreptu­rilor și a garanțiilor existente ale salariaților, ci așa cum prevede art. 371 din Acordul de Asociere RM-UE.

Astăzi, în Ziua Mondială a Muncii Decen­te, partenerii sociali din R. Moldova au sem­nat cel de-al cincilea Program de țară pri­vind munca decentă pentru următorii cinci ani, care are trei priorități:

• Ocupare incluzivă și productivă pentru tineri;
• Protecție eficientă în muncă;
• Dialog social îmbunătățit.

CNSM consideră că un dialog social con­structiv la toate nivelurile este foarte impor­tant pentru o ocupare de calitate, salariu decent, condiții de muncă sigure. Astfel, parteneriatul social rămâne o premisă in­contestabilă pentru o pace socială și dezvol­tarea economică durabilă și incluzivă.