Republica Moldova este una dintre cele mai sărace țări din Europa de Est și se află în topul țărilor cu o populație care se micșorează cel mai rapid din lume, înregistrând o pierdere de 1,8% anual. În baza a trei scenarii de prognozare, chiar scenariul mediu prevede o descreștere a populației până la 2,4 milioane către anul 2035.
Deși inegalitatea a scăzut în ultimii ani, transferurile sociale reprezintă încă o pondere semnificativă din venitul gospodăriilor. Fluxul mare de migranți moldoveni a dus la o dependență substanțială de remitențe pentru economia Moldovei, aflându-se în primele 10 țări cele mai dependente de remitențe din lume. Venitul celor mai sărace gospodării s-a majorat cu 38% în perioada pre-Covid-19, în mare parte din remitențe și asistență socială. În același timp, ponderea celor sărăci este de trei ori mai mare în regiunile rurale comparativ cu regiunile urbane, inclusiv în rândul copiilor. Aceste concluzii se conțin în Analiza comună de țară pentru Republica Moldova 2020 a ONU, prezentată recent într-un eveniment online.
Potrivit lui Simon Springett, coordonator rezident ONU în Republica Moldova, analiza comună de țară pentru Republica Moldova a situației socio-economice este imparțială, independentă, colectivă care va servi drept bază pentru stabilirea priorităților în cadrul ONU, va alimenta eforturile de mobilizare de resurse și dezvoltarea de parteneriate de cooperare. Totodată, pentru a oferi asistență ca răspuns la Covid-19, ONU a elaborat peste 25 de evaluări cu privire la impactul pandemiei, dar și un plan detaliat de răspuns economic și social care a fost inclus în Analiză.
In raport se mai menționează că persoanele defavorizate și vulnerabile, care sunt adesea lăsate în urmă, nu sunt suficient de bine captate de datele oficiale și rămân invizibile în ceea ce privește elaborarea politicilor și programelor. Inegalitățile în termeni de gen, apartenența la grupurile etnice și locul de reședință persistă în învățământ. Copiii în regiunile rurale învață mai rău ca cei din regiunile urbane. Doar 11% dintre copiii cu dizabilități au acces la evaluarea criterială prin descriptori, la fel și copiii romi.
Liliana Rotaru, președintă a asociației CCF Moldova (Copil, Comunitate, Familie), a declarat că în țară nu există doar un singur factor al vulnerabilității, ci mai degrabă o acumulare a acestor factori, care duc la provocări complexe care necesită soluții și intervenții complexe, de altfel acestea tind să devină cronice. Deseori, vulnerabilitățile tind să fie transmise de la o generație la alta, să fie istorice și să se acumuleze timp de mulți ani.
Ratele de ocupare a forței de muncă sunt cele mai scăzute în regiune, iar piața muncii se caracterizează printr-o discriminare substanțială bazată pe gen și vârstă. Ocuparea persoanelor cu dizabilități este de două ori mai joasă decât pentru populația generală, pe când 36% din persoanele ce trăiesc cu HIV sunt șomere.
Ambasadorul UE în Moldova, Peter Michalko, a opinat că UE și statele membre ale sale sunt cei mai mari donatori în Republica Moldova, oferind peste un miliard de euro în ultimii ani. Din martie anul trecut, o parte semnificativă a suportului acordat de UE a fost reorientat către reducerea consecințelor pandemiei de Covid-19 și recuperarea socio-economică a țării prin prisma asis-tenței oferite de Echipa Europa.
Potrivit unei declarații a Membrilor Comitetului pentru femei din cadrul Consiliului Regional Pan-European (PERC) al Confe-derației Internaționale a Sindicatelor (ITUC), care s-au întrunit recent în ședință on-line, se atestă o creștere a nivelului de sărăcie. Pandemia a exacerbat punctele slabe care existau în societate, amplificând inegalitățile și a arătat cât este de expusă populația la fragilitatea sistemelor de sănătate publică și lipsa totală a capacității de a răspunde la un astfel de șoc sistemic cum este pandemia de coronavirus.
