Doresc să aflu ce prevede legea și care sunt drepturile salariatului în cazul în care angajatorul nu oferă salariatului munca potrivit contractului individual de muncă sau dacă, în așa caz, angajatorul poate să suspende contractul individual de muncă?
Doina Morari, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Codul muncii, angajatorul este obligat să ofere salariaţilor munca prevăzută de contractul individual de muncă. În cazul în care angajatorul nu-și onorează această obligație (oferirea salariaţilor munca prevăzută de contractul individual de muncă), salariatul, potrivit art. 85, alin. (2) din Codul muncii, are dreptul la demisie în termenul redus indicat în cererea depusă. Adică, după expirarea termenului indicat în cererea de demisie pentru desfacerea contractului individual de muncă, salariatul are dreptul să înceteze lucrul, iar angajatorul este obligat să efectueze achitarea deplină a drepturilor salariale ce i se cuvin salariatului în termenele prevăzute la art. 143 din Codul munci și să-i elibereze documentele legate de activitatea acestuia în unitate.
În același timp, neacordarea muncii prevăzute de contractul individual de muncă constituie o încălcare a legislației muncii, fapt care poate fi contestat către Inspectoratul de Stat al Muncii.
În unele cazuri, neacordarea muncii prevăzute de contractul individual de muncă (în funcție de motivul acesteia) poate fi considerată ca staționare. Și anume, dacă neacordarea muncii prevăzute de contractul individual este motivată de imposibilitatea temporară a continuării activității de producție de către unitate, potrivit art. 80 prim din Codul muncii, aceasta se califică drept staționare.
Neacordarea muncii prevăzute de contractul de muncă constituie o încălcare a legislației muncii
În această ordine de idei, alin. (1) al art. 80 prim din Codul muncii definește noțiunea de „staționare” ca imposibilitate temporară a continuării activității de producție de către unitate, de către o subdiviziune (subdiviziuni) interioară a acesteia, de către un salariat sau un grup de salariați și poate fi produsă:
- din cauze ce nu depind de angajator sau salariat;
- din vina angajatorului;
- din vina salariatului.
În caz de staționare produsă din vina angajatorului, cu excepția perioadei șomajului tehnic (art. 80 din Codul muncii), angajatorul este obligat să-i compenseze salariatului leafa pe care acesta nu a primit-o. Salariatul din vina căruia s-a produs staționarea, potrivit art. 80 prim alin. (4) din Codul muncii, nu este remunerat pentru orele de staționare.
Cât privește suspendarea contractului prenotat, legislația definește noțiunea de suspendare a contractului individual de muncă și stabilește circumstanțele în care acest contract poate fi suspendat.
Astfel, suspendarea contractului individual de muncă, potrivit art. 75 alin. (1) din Codul muncii, presupune suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor salariale (salariu, sporuri, alte plăti) de către angajator. Suspendarea contractului dat poate interveni în circumstanțe ce nu depind de voința părților, prin acordul părților sau la inițiativa uneia dintre părți.
Prevederile art. 78 alin. (2) din Codul muncii stabilesc cazurile în care contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, și anume: pe durata anchetei de serviciu, efectuate în condițiile Codului muncii; pentru perioada absenței salariatului de la locul de muncă pe un termen maxim de 30 de zile, dacă angajatorul nu a fost informat despre motivul absenței; în alte cazuri prevăzute de legislație.
Prin urmare, neacordarea muncii prevăzută de contract nu permite angajatorului, în mod unilateral, dreptul de a suspenda contractul individual de muncă. Dacă neacordarea muncii prevăzută de contractul individual este motivată de imposibilitatea temporară a continuării activității de producție de către unitate, potrivit art. 80 prim din Codul muncii, aceasta se califică drept staționare.
