Munca în zilele de repaus și în zile de sărbătoare nelucrătoare

În anul curent, avem 365 de zile, dintre care 100 de zile libere (pentru săptămâna de muncă de 5 zile) și 13 zile de sărbătoare nelucrătoare. În afară de aceasta, fiecare localitate își poate declara ziua Hramului bisericii din locali­tatea respectivă zi de sărbătoare nelucrătoare.

 

Ana MOLDOVANU

consilier superior

în Departamentul protecție social-economică al CNSM

 

Conform prevederilor Codului muncii, munca în zilele de repaus este interzisă.

Totodată, se permite atragerea salariaților la muncă în zilele de re­paus fără acordul acestuia:

• pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru apărarea țării, preîntâmpinarea ori înlătura­rea consecințelor unei avarii de producție sau a unei calamități na­turale;
• pentru efectuarea lucrărilor necesare, care ar putea periclita buna funcționare a serviciilor de aprovizionare cu apă, cu energie electrică, de canalizare, poștale, telecomunicații.

Cu acordul scris al salariatului:

• pentru finalizarea lucrului în­ceput care, din cauza unor impe­dimente, nu a putut fi dus până la capăt;
• pentru efectuarea lucrărilor temporare de reparare a instalațiilor și altele de acest gen.

Nu se admite atragerea la mun­că în zilele de repaus a salariaților în vârstă de până la 18 ani.

Femeile gravide pot să presteze munca în zilele de repaus doar din proprie inițiativă, în baza unei ce­reri scrise, cu prezentarea conclu­ziei medicale.

Persoanele cu dizabilități severe şi accentuate, unul dintre părinții (tutorele, curatorul) care au copii în vârstă de până la 4 ani sau co­pii cu dizabilități, persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea copilului cu activitatea de muncă şi salariații care îngrijesc de un mem­bru al familiei bolnav, în baza certi­ficatului medical, pot presta munca în zilele de repaus numai cu acor­dul lor scris. Totodată, angajatorul este obligat să informeze în scris salariații menționați despre dreptul lor de a refuza munca în zilele de repaus.

În Republica Moldova, zile de sărbătoare nelucrătoare sunt:

• 1 ianuarie – Anul Nou;
• 7 şi 8 ianuarie – Nașterea lui Isus Hristos (Crăciunul pe stil vechi);
• 8 martie – Ziua Internațională a Femeii;
• prima şi a doua zi de Paște, conform calendarului bisericesc;
• ziua de luni la o săptămână după Paște (Paștele Blajinilor);
• 1 mai – Ziua internațională a solidarității oamenilor muncii;
• 9 mai – Ziua Europei;
• 1 iunie – Ziua Internațională a Copilului;
• 27 august – Ziua Indepen-denței;
• 31 august – sărbătoarea „Ziua Limbii Române”;
• 25 decembrie – Nașterea lui Isus Hristos (Crăciunul pe stil nou);
• ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă, declarată în modul stabilit de consiliul local al municipiului, orașului, comunei, satului.

În zilele de sărbătoare nelucră­toare se admit lucrările în unitățile a căror oprire nu este posibilă în legătură cu condițiile de producție (unitățile cu flux continuu), lucrările determinate de necesitatea deser­virii populației, precum şi lucrările urgente de reparație şi de încărca­re-descărcare.

Nu se admite atragerea la mun­că în zilele de sărbătoare nelu­crătoare a salariaților în vârstă de până la 18 ani.

Femeile gravide pot să presteze munca în zilele de sărbătoare nelu­crătoare doar din proprie inițiativă, în baza unei cereri scrise, cu pre­zentarea concluziei medicale.

Persoanele cu dizabilități severe şi accentuate, unul dintre părinții (tutorele, curatorul) care au copii în vârstă de până la 4 ani sau co­pii cu dizabilități, persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea copilului cu activitatea de mun­că şi salariații care îngrijesc de un membru al familiei bolnav, în baza certificatului medical, pot presta munca în zilele de sărbătoare nelu­crătoare numai cu acordul lor scris. Totodată, angajatorul este obli­gat să informeze în scris salariații menționați despre dreptul lor de a refuza munca în zilele de sărbătoa­re nelucrătoare.

În scopul utilizării optime de că­tre salariați a zilelor de repaus și de sărbătoare nelucrătoare, condu­cătorul unității, după consultarea reprezentanților salariaților, este în drept să transfere zilele de re­paus (de lucru) în alte zile. Pentru autoritățile și instituțiile publice, dreptul de a transfera zilele de re­paus (de lucru) în alte zile aparține Guvernului.

Salariaților remunerați în acord sau pe unitate de timp (oră sau zi), pentru zilele de sărbătoare ne­lucrătoare enumerate, în cazul în care zilele de sărbătoare nelucră­toare nu coincid cu zilele de repaus săptămânal, li se plătește  salariul mediu. În cazul în care zilele de sărbătoare nelucrătoare coincid cu zilele de repaus săptămânal, sala­riul mediu pentru aceste zile nu se plătește.

Cu condiția plății salariului me­diu, munca prestată în zilele de repaus şi în cele de sărbătoare ne­lucrătoare este retribuită:

1. salariaților care lucrează în acord – cel puțin în mărime dublă a tarifului în acord;
2. salariaților a căror muncă este retribuită în baza salariilor ta­rifare pe oră sau pe zi – cel puțin în mărimea dublă a salariului pe oră sau pe zi;
3. salariaților a căror muncă este retribuită cu salariu lunar – cel puțin în mărimea unui salariu pe unitate de timp sau a remunerației de o zi peste salariu, dacă munca în ziua de repaus sau cea de sărbătoare nelucrătoare a fost prestată în li­mitele normei lunare a timpului de muncă şi cel puțin în mărime dublă a salariului pe unitate de timp sau a remunerației de o zi peste salariu, dacă munca a fost prestată peste norma lunară.

La cererea scrisă a salariatului care a prestat munca în zi de re­paus sau în zi de sărbătoare ne­lucrătoare, angajatorul poate să-i acorde o altă zi liberă care nu va fi retribuită.

Modul de retribuire a muncii prestate în zilele de repaus şi în cele de sărbătoare nelucrătoare de sportivii profesioniști, lucră­torii de creație din teatre, circuri, organizații cinematografice, tea­trale şi concertistice, poate fi stabi­lit în convențiile colective, în con­tractul colectiv ori în cel individual de muncă.

Neretribuirea muncii prestate în zilele de repaus şi de sărbătoa­re nelucrătoare, conform Codului Contravențional, se sancționează cu amendă de la 70 la 120 de unități convenționale (u/c) aplica­tă persoanei fizice, cu amendă de la 150 la 240 u/c aplicată persoa­nei cu funcție de răspundere, cu amendă de la 260 la 400 u/c apli­cată persoanei juridice.