Interviu cu Mihail Hîncu, vicepreşedinte al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova
– Domnule Hîncu, aţi participat săptămâna trecută la adunările generale anuale ale celor trei instituţii balneoclimaterice ale sindicatelor din Moldova. Cum arată starea lor economico-financiară la momentul de faţă?
– Pentru prima dată, anul trecut, cele trei instituţii balneoclimaterice ale sindicatelor din Moldova, adică Sanatoriul „Nufărul Alb” din Cahul, staţiunile balneare „Codru” din Călăraşi şi „Bucuria–Sind” din Vadul lui Vodă, au înregistrat, ca urmare a prestării serviciilor de întremare a sănătăţii angajaţilor din ţară, membri de sindicat, un beneficiu net de mai bine de 2,5 milioane de lei. Doar Staţiunea balneară „Codru” a obţinut un profit în valoare de 1milion 340 de mii de lei, în timp ce Sanatoriul „Nufărul Alb” a contabilizat un beneficiu net de 1milion 250 de mii de lei, iar Staţiunea balneară „Bucuria-Sind” – 44 mii de lei.
Însă pentru noi nu contează doar aspectul economico-financiar, deşi acesta arată cât de eficient, rentabil funcţionează sistemul balneoclimateric al sindicatelor, ci ne preocupă cu precădere calitatea serviciilor prestate de respectivele staţiuni balneare şi sanatorii. În această ordine de idei, ar fi de remarcat faptul că nivelul mediu de acoperire cu pacienţi al acestor trei instituţii a fost de mai bine de 70 de procente. Aceasta în ciuda faptului că pe parcursul anului trecut au intervenit evenimente, circumstanţe care, într-un fel sau altul, în anumite perioade ale anului au afectat fluxul de pacienţi. Aşa că se poate spune că toate cele trei instituţii au funcționat foarte bine.
– Deci, s-au investit sume enorme de bani, dar care-i efectul? Cum a evoluat pachetul de servicii, calitatea acestora?
– Cât priveşte calitatea, gama serviciilor prestate de cele trei instituţii balneoclimaterice, ar fi de precizat că CNSM, pe parcursul ultimilor cinci ani, a investit mai mult de 100 de milioane de lei pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate. În primul rând, ne-am concentrat pe extinderea confortului de cazare a pacienţilor. Acum, majoritatea camerelor sunt destinate pentru 1-2 persoane. La toate cantinele s-au efectuat reparaţii capitale. Au fost achiziţionate utilaje, echipamente, tehnologii performante de preparare a bucatelor. Dar cel mai important este că s-au îmbunătăţit condiţiile de tratament pentru pacienţi. În acest context, au fost reparate capital toate policlinicile care funcţionează în sediile instituţiilor balneoclimaterice, s-au procurat utilaje medicale performante. De altminteri, procesul de renovare a celor trei instituţii continuă şi anul acesta. De exemplu, la Sanatoriul „Nufărul Alb” din Cahul se construieşte o sală de salină, este în proces de elaborare a unui proiect al piscinelor de la „Bucuria–Sind”.
– Cine şi cum repartizează biletele de tratament?
– Răspunzând la această întrebare, aş remarca îndeosebi eforturile pe care le depun administraţiile instituţiilor balneoclimaterice, îndreptate spre organizarea procesului de vânzare a biletelor de tratament cu forţele proprii, nemijlocit către persoane fizice. Or, dacă în anii trecuţi contam în mod exclusiv pe implicarea masivă a Casei Naţionale de Asigurări Sociale în repartizarea biletelor de tratament prin intermediul sindicatelor de ramură, acum, structurile de vânzări ale instituţiilor balneoclimaterice reuşesc să vândă cam 70 la sută din numărul biletelor de tratament către pacienţii din întreprinderile şi organizațiile locale. Aceasta contează foarte mult pentru noi, deoarece biletele de tratament vândute nemijlocit de către instituţiile balneoclimaterice costă mai scump decât cele repartizate de către CNAS, fapt ce contribuie la creşterea veniturilor şi dezvoltarea staţiunilor balneare.
– Anul trecut, am participat la o serie de întrevederi ale conducerii CNSM cu liderii sindicatelor din mai multe ţări ale lumii, bunăoară, din Olanda, şi am aflat cu stupoare că printre preocupările acestora nu figurează grija pentru sănătatea salariaţilor. Nici chiar sindicatele din cele mai dezvoltate ţări nu dispun de un sistem de instituţii balneoclimaterice. Nu reprezintă acestea o povară pentru CNSM?
– Sistemul de instituţii balneoclimaterice nu reprezintă o povară pentru sindicatele din Moldova. Or, trebuie să avem în vedere faptul că condiţiile de trai, de muncă ale angajaţilor din ţări dezvoltate, precum Olanda, sunt net superioare celor de la noi şi, de aceea, sindicatele din multe ţări nici nu dispun de astfel de instituţii. Orice am zice, noi avem nevoie de ele, deoarece salariile lucrătorilor din ţara noastră sunt mici, posibilităţile unui angajat de a-şi întrema sănătatea sunt limitate. Astfel, dincolo de faptul că ne implicăm în apărarea intereselor, a drepturilor salariaţilor, membri de sindicat, acţionăm în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă ale angajaţilor, noi, liderii sindicali, conştientizăm necesitatea organizării tratamentului balneoclimateric al salariaţilor, întrucât în ţara noastră de sănătatea lor nu se preocupă o altă instituţie. În plus, se ştie că populaţia ţării noastre este bolnavă. La multe întreprinderi şi instituţii din ţară nu sunt create condiţii adecvate de muncă. Creşte numărul maladiilor profesionale.
De fapt, noi nici nu ne propunem ca să ne descotorosim de instituţiile balneoclimaterice, care, ulterior, fiind preluate de alte persoane, ar putea fi folosite cu totul în diferite scopuri, altele decât întremarea sănătăţii lucrătorilor, membri de sindicat. Unde mai pui că instituţiile noastre balneoclimaterice sunt cele mai bune, cele mai dotate din ţară, ne dau profit, care este direcționat nu doar pentru dezvoltarea acestora, ci este folosit pentru funcţionarea bazelor de odihnă a copiilor membrilor de sindicat, care nu sunt profitabile. Doar în ultimii 10 ani, am investit peste 10 milioane de lei pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, construcţia terenurilor sportive, a piscinelor pentru copii și pentru adulți.
– Ce s-ar putea face ca instituţiile balneoclimaterice să fie mai accesibile pentru angajaţii membri de sindicat?
Mai întâi de toate, ne dorim ca din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetul ţării să se aloce mai mulţi bani pentru tratamentul salariaţilor. Or, dacă ne-am lua după volumul alocaţiilor care se fac din aceste surse pentru tratamentul tuturor contribuabililor, atunci unui salariat i-ar reveni un bilet de tratament într-o sută de ani! În ultimii doi ani, statul a alocat în acest scop doar 30 de milioane de lei, ceea ce reprezintă o sumă foarte mică.
Este adevărat că biletele de tratament sunt repartizate prin intermediul sindicatelor de ramură, însă beneficiari devin toţi angajaţii, astfel încât membrilor de sindicat le revin doar 50 de procente din numărul total al biletelor de tratament. De aceea, multe sindicate de ramură caută să procure un număr suplimentar de bilete de tratament din cotizaţiile acumulate, bilete pe care le repartizează ulterior membrilor de sindicat la un preţ mai mic. Tot ce ne propunem noi să obţinem este ca în fiece an să fie sporit volumul mijloacelor financiare alocate nemijlocit pentru tratamentul salariaţilor.