Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Liber profesioniștii și asocierea la sindicat
Rog să ne explicați în ce măsură Codul muncii reglementează activitatea liber profesioniștilor și dacă aceștia au dreptul la asociere în sindicat?
Leonid Mămăligă, Călărași
Codul muncii nu reglementează activitatea liber profesioniștilor. El reglementează numai pe cea subordonată, în special, activitatea celui care muncește în favoarea și sub autoritatea altuia, în schimbul unui salariu. Liber profesioniștii își desfăşoară activitatea în mod liber, independent prin orice formă de organizare, fie individual sau prin birouri particulare. Cu alte cuvinte, liber profesioniștii exercită o profesie pe cont propriu, adică fără să fie angajați printr-un contract individual de muncă.
Activitatea liber profesioniștilor se reglementează prin legi speciale, cum ar fi: Legea privind executorul judecătoresc nr. 113 din 17.06.2010; Legea privind activitatea de audit nr. 61 din 16.03.2007; Legea ocrotirii sănătății nr. 411 din 28.03.1995; Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08.11.2002 și altele.
Drept principii aplicabile profesiunilor libere sunt independența și responsabilitatea în activitatea lor, obligația de a păstra secretul profesional, calificarea profesională specifică de nivel universitar, admiterea în profesie după promovarea examenului de calificare, evitarea conflictelor de interese și altele, care stau la baza reglementărilor legale în domeniu.
În același timp, liber profesioniștii se pot bucura de dreptul la asociere în sindicat. Art. 7, alin. (2) din Legea sindicatelor stabilește în acest sens că persoanele care nu sunt angajate sau care și-au pierdut locul de muncă, precum și cele care exercită legal o activitate de muncă în mod individual, se pot organiza în sindicat sau înscrie, la propria alegere, într-un sindicat în conformitate cu statutul acestuia, sau își pot păstra apartenența la sindicatul întreprinderii, instituției, organizației în care au lucrat.
Raporturile juridice de muncă și buna-credință
Vă rog să ne explicați dacă principiul bunei-credințe este consacrat și raporturilor juridice de muncă, și dacă da, ce presupune acesta?
Vitalie Ilieș, Chișinău
Principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă rezultă, în primul rând, din normele constituționale și ale actelor de drept internațional la care Republica Moldova este parte.
Potrivit art. 5 din Codul muncii, asemenea principii ale reglementării raporturilor de muncă și a altor raporturi legate nemijlocit de acestea sunt libertatea muncii, interzicerea muncii forțate, protecția împotriva șomajului, garantarea dreptului fiecărui salariat la achitarea la timp, integrală și echitabilă a salariului, asigurarea dreptului salariaților la asociere pentru apărarea drepturilor și intereselor lor, inclusiv a dreptului salariaților de a se asocia în sindicate și de a fi membri de sindicat și altele. Principiul bunei-credințe nu este indicat în acest articol al Codului muncii ca principiu al reglementării raporturilor de muncă.
Principiul bunei-credințe este un principiu general de drept, care presupune atât întocmirea legii cu corectitudine, cât și realizarea prevederilor ei, ținând cont nu numai de propriile interese, dar și de interesele celeilalte părți.
În materia raporturilor de muncă, acest principiu constă în faptul că atât angajatorul, cât și salariatul, trebuie să-și exercite drepturile și să profite de garanțiile legale fără a prejudicia drepturile și interesele legitime ale celeilalte părți.
Ținând seama de faptul că dreptul muncii este conceput ca un drept al protejării salariatului, considerăm însă că, în cadrul raporturilor de muncă, urmează a fi legiferat și principiul bunei-credințe, cu scopul de a preveni eventualele abuzuri de drept din partea angajatorilor, dar și a salariaților.
