Lezarea drepturilor salariatului. Cererea de demisie

Foto: capacitygrid.com

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Doar drepturi peste cele minime impuse de legislaţie

Legea interzice stabilirea în contractul individual de muncă a unor condiţii sub nivelul celor prevăzute de actele normative în vigoare, convenţiile colective şi contractul colectiv de mun­că. Art.12 din Codul muncii dispune în acest sens că prevederi­le din contractul individual de muncă care înrăutăţesc situaţia salariaţilor în conformitate cu legislaţia muncii sunt nule şi nu produc efecte juridice.

Mai mult, art. 84 alin. (4) din Codul muncii stipulează că, dacă o clauză a contractului individual de muncă este afectată de nulitate, deoarece stabileşte pentru salariat drepturi sub li­mitele impuse de legislaţie, convenţiile colective sau contractul colectiv de muncă, ea va fi înlocuită în mod automat de dispo­ziţiile legale, convenţionale sau contractuale minime aplicabi­le. Nulitatea contractului individual de muncă se constată prin hotărârea instanţei de judecată.

Refuzul de a înregistra cererea de demisie este o încălcare a legii

Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salaria­tului, care printr-o notificare scrisă (cerere) comunică angaja­torului încetarea contractului individual de muncă, după înde­plinirea unui termen de preaviz. Acest termen constituie 14 zile calendaristice, cu excepţia conducătorilor de unităţi, adjuncţi­lor acestora şi contabilii-şefi, pentru care termenul de preaviz, conform art. 85 alin. (41) din Codul muncii, constituie o lună.

Legea nu obligă salariatul să dezvăluie motivul deciziei sale de a desface contractul individual de muncă din proprie iniţi­ativă.

Dacă salariatul demisionează în legătură cu apariţia unor si­tuaţii, şi anume pensionarea, stabilirea gradului de invaliditate sau cu înmatricularea într-o instituţie de învăţământ şi altele indicate în alin. (2) al art. 85 din Codul muncii, el poate indica aceste situaţii sau motive în cererea de demisie, dar nu este obligat.

În caz că salariatul indică drept motiv al demisiei una din situaţiile indicate în alin. (2) art. 85 din Codul muncii, aceasta are un anumit efect benefic pentru salariat.

Demisia salariatului în legătură cu situaţiile date (alin. (2) al art. 85 din Codul muncii) obligă angajatorul să accepte de­misia salariatului în termenul redus, indicat în cererea depu­să şi înregistrată, la care se anexează documentul respectiv ce confirmă dreptul la demisie avantajoasă sau anticipată, adică într-un termen mai mic de 14 zile calendaristice.

Refuzul angajatorului de a înregistra cererea de demisie constituie o încălcare a dreptului salariatului la desfacerea contractului individual de muncă şi, prin urmare, poate fi con­testat la Inspectoratul de Stat al Muncii sau în instanţa de ju­decată.