Ion Zaporojan: „Incompetenţa șefilor, numiți pe criterii politice, cel mai mare rău pentru căile ferate”

 

Interviu cu Ion Zaporojan, preşedintele Federaţiei Sindicale a Feroviarilor din Moldova

 

– Acum un an de zile, la Congresul V al Sindicatului Feroviarilor din Moldova, aţi fost ales în funcția de preşedinte al Federaţiei Sindicale a Feroviarilor din Moldova. De ce aţi dorit să deveniţi lider sindical în unul dintre cele mai delăsate do­menii ale transporturilor din ţara noastră?

 

– Chiar nu am ce ascunde. Mi-am dorit să devin preşedinte al Federaţiei Sindicale a Fe­roviarilor din Moldova, deoarece am activat o perioadă îndelungată în mai multe funcții de conducere la ÎS „Calea Ferată din Moldo­va”. În aceşti ani de activitate am trăit atât momente pozitive, cât și negative. Chiar dacă angajații din domeniul feroviar s-au confrun­tat în acest răstimp cu diferite obstacole, su­biective sau obiective, totdeauna s-au bucu­rat de grijă din partea conducerii. Din păcate, începând cu anul 2010, când conducătorii au fost numiți pe criterii politice și nu dintre cei mai competenți, situația la întreprinderea de stat „Calea Ferată din Moldova”, încetul cu încetul, a început să se agraveze. Predominau alte interese, numai nu dezvoltarea întreprin­derii. Specialiștii de înaltă calificare, cu mulți ani de experiență, au început să fie concedi­aţi de noii conducători, iar în locul lor, în­călcându-se flagrant legislația în vigoare, în mod concret, Hotărârea Guvernului nr.238 din 25 februarie 2005, sunt angajaţi, mai ales în funcțiile ce ţin nemijlocit de asigurarea circulației trenurilor, persoane fără pregătire profesională. Oare e posibil ca întreprinderea noastră să se dezvolte în condiţiile în care se manifestă o atitudine inadecvată faţă de per­sonal, faţă de specialiştii din căile ferate?  De aceea, ca specialist în domeniu, am luat de­cizia de a mă implica personal pentru a opri distrugerea definitivă a întreprinderii care pe vremuri era considerată cea mai valoroasă ramură a economiei naționale.

 

– Dar de ce credeaţi că tocmai postu­ra de lider sindical v-ar permite să interveniţi pentru a schimba situa­ţia catastrofală de la căile ferate?

 

– Pentru că sindicatele, în viziunea mea, reprezintă o forţă puternică, cu ajutorul că­reia poţi îndrepta starea de lucruri chiar şi la o întreprindere de stat, precum este cea a că­ilor ferate. În plus, mă simţeam încurajat de susţinerea unei bune părţi a angajaţilor.

 

– Ei bine, a trecut deja un an de când aţi fost ales preşedinte al Federaţiei Sindicale a Feroviarilor din Moldo­va. Cum credeţi, angajaţii de la CFM, membri de sindicat, care au investit capitalul lor de încredere acum un an, sunt tot atât de mari susţinători ai dvs.? Se simt ei mai protejaţi în plan social? A devenit organizaţia sindicală mai fermă în ce priveşte apărarea drepturilor lor?

 

– Cu siguranţă, pot să afirm că am făcut tot ce ne-a stat în puteri pentru a revigora activi­tatea organizaţiei sindicale din cadrul căilor ferate. Am schimbat regulamentele de bază, statutul Federaţiei. De altminteri, suntem singura federaţie a sindicatelor din Moldova care a format o comisie de conciliere, alcătu­ită din reprezentanţi ai consiliului Federaţiei Sindicale a Feroviarilor din Moldova şi ai ad­ministraţiei întreprinderii de stat „Calea Fe­rată a Moldovei”, creată în mod expres pen­tru rezolvarea conflictului de muncă dintre angajaţi şi administraţie în ce priveşte achi­tarea datoriilor la salarii. Deoarece, situaţia în acest sens era gravă: lefurile nu se achitau de mai bine de trei luni. Aceasta pentru că situaţia financiar-economică a întreprinderii s-a înrăutăţit mult.

Deşi a fost numită o nouă administraţie a întreprinderii de stat „Calea Ferată din Mol­dova”, situaţia nu putea fi schimbată peste noapte. Din păcate, restanţele mari la salarii nu au fost 

lichidate nici până în prezent. O bună parte dintre angajaţii căilor ferate, mai ales conducătorii întreprinderii, şefii de ser­vicii, şefii şi adjuncţii lor de filiale, nu bene­ficiază de ajutor material, după cum prevede contractul colectiv de muncă.

 

– Ce întreprinde în atare situaţie complicată Federaţia Sindicală a Feroviarilor din Moldova?

 

–  Din prima zi în care am fost ales în frun­tea Federației, văzând că situația la întreprin­dere se agravează cu zi ce trece, am abordat acest subiect stringent la o şedinţă a prezi­diului Federaţiei, în cadrul căreia am elabo­rat un șir întreg de măsuri în vederea stopării declinului și îmbunătățirii situației econo­mice a ÎS „Calea Ferată din Moldova”, care, mai apoi, au fost înaintate administrației. Ele prevedeau micșorarea numărului funcțiilor de conducere din cadrul întreprinderii, opti­mizarea direcțiilor și serviciilor de aici, sto­parea angajărilor. La măsuri mai radicale Federația noastră, deocamdată, nu recurge, întrucât legislația în vigoare nu ne permite, dar sperăm că, prin dialog, o să fim auziți și înțeleși de conducerea întreprinderii.

Totodată, țin să menționez că în cazul în care situația nu se va îmbunătăți, vom fi nevoiți să intervenim pentru apărarea drep­turilor angajaților prin măsuri mai radicale (acțiuni de protest, procese de judecată). Dar aceste acţiuni sunt văzute de noi ca niște soluții la limită și vom apela la ele doar în cazul în care negocierile cu angajatorul nu vor da nici un rezultat. Deocamdată, în vara anului 2015, am sesizat Inspectoratul de Stat al Muncii.

 

– Oricare ar fi situaţia economico-financiară a întreprinderii „Calea Ferată din Moldova”, la ultimul congres al Sindicatului Feroviari­lor a fost adoptat un program al di­recţiilor principale de activitate pe care conducerea Federaţiei trebuie să-l îndeplinească. Ce s-a reuşit în­tr-un an?

 

– În primul rând, am reuşit să adoptăm un statut nou. Principalele schimbări vizează modul de alegere a conducerii. Or, din cauza imperfecţiunilor anterioare, ani în şir, sin­dicatul nostru nu a avut un preşedinte. Cine ştie, dacă exista un lider sindical activ, ferm, poate nici starea de lucruri din această sfe­ră a transporturilor ţării nu ajungea unde a ajuns astăzi. Acum, dacă aş renunţa la man­dat, după depunerea cererii de demisie, ime­diat ar putea fi aleasă de către Consiliul Fe­deraţiei o altă persoană pentru perioada ce a mai rămas până la convocarea congresului ordinar.

 

– Tot prin acest program, Congre­sul V a obligat Federaţia să îmbu­nătăţească procesul de instruire a activiştilor sindicali, să asigure schimbul de experienţă la nivelul organizaţiilor sindicale primare, să meargă în teritoriu pentru a se dis­cuta cu reprezentanţii acestora din urmă.

 

– Pentru îndeplinirea acestui comanda­ment al forului suprem al sindicatului nos­tru, am organizat mai multe întâlniri cu an­gajaţii nodurilor de cale ferată din ţară, în cadrul cărora le-am explicat situaţia în care se află întreprinderea noastră, am căutat să le lămurim care sunt căile de soluţionare a problemelor, am încercat să ajungem la un punct de vedere comun privind revendicările în cadrul comisiei de conciliere constituite la întreprindere. Căutăm să discutăm cel mai frecvent cu liderii sindicali care au fost aleşi mai recent, pentru a-i ajuta să se implice mai prompt, mai eficace în protejarea drepturi­lor membrilor de sindicat.

 

– O altă poruncă ce vine de la ulti­mul Congres vă obligă să acţionaţi în vederea asigurării protecţiei pro­fesionale, social-economice a drep­turilor şi intereselor de muncă ale lucrătorilor căilor ferate.

 

– După ce, în cadrul întreprinderii noas­tre, s-au intensificat cazurile de încălcare a drepturilor tuturor angajaţilor, ci nu doar ale membrilor de sindicat, am sesizat în repeta­te rânduri administraţia întreprinderii, însă nu a urmat nici o reacţie. De aceea, ne-am convocat într-o şedinţă a Consiliului Federa­ţiei, la care am elaborat un apel oficial către conducerea întreprinderii, prin intermediul căruia am avertizat că, în cazul în care va continua încălcarea drepturilor salariaţilor, îndeosebi în ce priveşte achitarea salariilor, plata ajutoarelor materiale etc., am putea recurge la cele mai drastice măsuri legale de protest. Dar, din păcate, nici după această intervenţie a noastră, practic, nimic nu s-a schimbat, deoarece situaţia financiar-econo­mică a întreprinderii, ca şi a întregii ţări, nu s-a îmbunătăţit. Singurul lucru care ne mai bucură este faptul că nu cresc datoriile la sa­larii.

 

– Vorbiţi doar de probleme, eşe­curi… Atunci, ne puteţi spune cam în ce proporţie, în răstimpul de un an de zile, a fost îndeplinit programul direcţiilor principale de activitate adoptat la ultimul Congres al Sindi­catului Feroviarilor din Moldova.

 

– Din păcate, puține am reușit. Dar mai există speranță. Actualul conducător al în­treprinderii de stat „Calea Ferată din Mol­dova” are dorința de a schimba ceva spre bine. Doar de nu s-ar implica factorul politic. Restanțele la salariu au fost stopate la nive­lul a trei luni. Angajaţii ridică câte un salariu în fiecare lună. Federația noastră mizează în continuare pe negocieri, ca să ajungem la un punct de vedere comun în ce priveşte depă­şirea situației grave ce s-a creat la întreprin­dere, achitarea restanțelor la salarii. Dar, cel mai mult îmi doresc să ajung la ziua în care angajații întreprinderii noastre să fie mândri de profesia de feroviar, ca pe vremuri.