În anul 2024, unul din patru cetățeni ai Republicii Moldova a trăit în sărăcie multidimensională – un tip de sărăcie care nu ține doar de bani, ci și de lipsuri esențiale în viața de zi cu zi, cum ar fi accesul la sănătate, educație, condiții decente de trai și un loc de muncă stabil. În paralel, o treime dintre moldoveni sunt considerați săraci din punct de vedere monetar, având cheltuieli sub minimul de existență.
Biroul Național de Statistică (BNS) a realizat un studiu privind sărăcia multidimensională în Republica Moldova. O gospodărie este considerată săracă multidimensional dacă se confruntă cu cel puțin 35% din aceste elemente. Este vorba de familiile care nu-și permit să cheltuiască decât puțin peste o sută de lei pe zi sau 3500 de lei pe lună. Nivelul sărăciei a fost măsurat de BNS, iar singura veste bună este că, totuși, numărul persoanelor cu venituri reduse este în descreștere.
Biroul Național de Statistică atestă o diferență enormă între veniturile celor care locuiesc și muncesc în capitală față de cei din sate. Oamenii de la țară au de trei ori mai puțini bani decât cei de la oraș. Deși muncesc mult, nu o fac neapărat pentru bani, ci mai degrabă pentru a-și crea provizii, în timp ce moldovenii de la oraș lucrează pentru bani, ca să-și umple frigiderele. Cei de la țară au de suferit și din cauza calității vieții.
„Din populaţia săracă multidimensional, din cele 25,6%, 12% din cetățeni nu sunt săraci monetar. Adică, aici ar putea să fie gospodăria în mediul rural, care nu este conectată la reţelele de canalizare, apeduct sau utilizează în calitate de combustibil cărbune sau lemn şi, în cazul acesta, indiferent de veniturile pe care le are familia, din punct de vedere al sărăciei, această gospodărie va face parte din cele sărace multidimensional. 13,5% din populaţia Republicii Moldova, considerată cea mai vulnerabilă, suferă atât din cauza lipsei unui venit suficient pentru un trai decent, cât şi din cauza condiţiilor grele de viaţă. Noi avem acces la servicii medicale cu o valoare de sub un procent și, de asemenea, șomajul este un alt indicator al sărăciei”, a menționat Oleg Cara, directorul BNS.
Oamenii de la sate, cei mai vulnerabili
„În mod constant, peste tot în lume, ratele sărăciei sunt mult peste cele urbane şi cele naţionale. Populaţia rurală, tradiţional, este mult mai vulnerabilă şi atunci când se produc procese care afectează nivelul de trai, să ştiţi că în primul rând şi cel mai profund, mereu sunt afectaţi cei mai vulnerabili. Persoanele în vârstă, copiii, familiile monoparentale, populaţiile mai sărace din start”, este de părere Vasile Cantarji, sociolog CBS-AXA.
În anul 2024, cele mai ridicate rate de deprivare în rândul populației sărace multidimensional au fost înregistrate pentru indicatorii: sanitație (23,3%), combustibili poluanți (21,9%) și lipsa asigurării medicale (21,4%). La polul opus, cele mai reduse niveluri de deprivare a gospodăriilor vizează șomajul (3,9%) și accesul la servicii medicale (0,6%).
Prin urmare, 23,3% dintre persoanele sărace multidimensional trăiesc în gospodării ale căror locuințe nu sunt branțate la sistemul public de canalizare; 21,9% – în gospodării care, pentru încălzirea locuinței, utilizează combustibili poluanți (lemn, cărbune, petrol), iar 21,4% – în gospodării în care cel puțin un membru de familie nu deține asigurare medicală.
Potrivit studiului realizat anul trecut de Fondul Monetar Internațional, Republica Moldova se clasează pe locul 94 din cele 190 de țări incluse în topul celor mai sărace țări din lume. Raportată la populație, valoarea produselor și serviciilor produse pe cap de locuitor sunt de 17.900 de dolari, o cifră comparabilă cu Ucraina, măcinată de război. România are un PIB pe cap de locuitor de aproape trei ori mai mare.
