Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Cumulare de funcții și munca prin cumul
Ași vrea să aflu în ce constă diferența dintre cumularea funcțiilor și ocuparea funcțiilor prin cumul?
Vasile Rusu, Chișinău
Prin cumularea funcțiilor se subînțelege îndeplinirea de către salariat, pe lângă munca sa conform funcției de bază ocupate, la aceeași unitate, a unei alte munci, adică a unei munci suplimentare, într-o altă funcție, fără a fi scutit de munca lui de bază în limitele duratei normale a timpului de muncă.
Cât privește ocuparea funcțiilor prin cumul sau, mai bine zis, munca prin cumul, potrivit art. 267, alin. (1) din Codul muncii, rezultă că ea (munca prin cumul), reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lângă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct.
În cazul cumulării funcțiilor nu se încheie contract individual de muncă distinct, pe lângă cel de bază. Or, în asemenea caz, se efectuează doar modificarea celui de bază potrivit art. 68, alin (1) din Codul muncii, care spune că modificarea contractului individual de muncă poate fi efectuată printr-un acord suplimentar semnat de părți, care se anexează la contract și este parte integrantă a acestuia.
În cazul ocupării funcțiilor prin cumul sau al muncii prin cumul, salariatul încheie, pe lângă contractul de muncă de bază, un contract de muncă distinct, adică al doilea contract de muncă, iar acesta, potrivit art. 267 din Codul muncii, poate fi perfectat atât la locul de muncă de bază, cât și la o altă unitate.
Unele particularități ale muncii prin cumul se referă la faptul că contractul individual de muncă prin cumul poate fi încheiat cu mai mulți angajatori, dacă aceasta nu contravine legislației în vigoare. Sau pentru încheierea contractului individual de muncă prin cumul nu se cere consimțământul angajatorului de la locul de muncă de bază. În contractul individual de muncă trebuie să fie indicat, în mod obligatoriu, că munca respectivă se prestează prin cumul. Salariații angajați prin cumul beneficiază de aceleaşi drepturi și garanții ca și ceilalți salariați din unitatea respectivă.
Prezentarea documentelor pentru angajare
Ce documente trebuie să fie prezentate la angajare într-o companie cu capital străin? Pot refuza prezentarea carnetului de muncă?
Leonid Dașchevici, Chișinău
Potrivit art. 57 din Codul muncii, la încheierea contractului individual de muncă, persoana care se angajează, indiferent la ce unitate – cu capital străin sau cu alt tip de proprietate, prezintă angajatorului următoarele documente:
- buletinul de identitate sau un alt act de identitate;
- documentele de evidentă militară – pentru recruți și rezerviști;
- diploma de studii, certificatul de calificare ce confirmă pregătirea specială – pentru profesiile care cer cunoștințe sau calități speciale;
- certificatul medical, în cazurile prevăzute de legislația în vigoare;
- declarația pe propria răspundere cu privire la faptul că, pe durata activității la locurile de muncă precedente, nu a încălcat prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrității instituționale, cu excepția cazurilor când persoana se încadrează în câmpul muncii pentru prima dată.
Ținem să menționăm că angajatorilor li se interzice să ceară de la persoanele care se angajează alte documente decât cele menționate, precum și prevăzute de alte acte legislative.
Or, această listă de documente este una exhaustivă, iar angajatorul nu este în drept să o completeze cu alte acte în acest sens.
Carnetul de muncă nu se mai prezintă la angajare. El a fost exclus din lista documentelor necesare pentru prezentare la angajare prin Legea nr.123 din 07.07.2017, în vigoare de la 01.01.2019.
