Cazurile de dopaj în tenisul mondial, de la Puerta la Şarapova

Foto: dw.com

 

Chiar dacă scandalurile nu sunt la fel de frecvente ca în atletism sau în ciclism, teni­sul a fost atins şi el totuşi de cazuri de dopaj. Înainte de Maria Şarapova, cazul lui Mariano Puerta a fost cel mai cunoscut. 

Finalist surpriză la Roland Garros în 2005, argentinianul Mariano Puerta a fost depistat pozitiv la un anabolizant, după meciul pierdut în faţa lui Rafael Nadal. În condiţiile în care sud-americanul era la a doua infracţi­une, sancţiunea a fost una foarte mare – opt ani de suspendare. Ulterior, aceasta a fost redusă la doi ani, greşelile sale fiind puse pe seama neglijenţei.

Alte două cazuri importante de dopaj din tenis datează din 2013. Croatul Marin Cilic, atunci pe lo­cul 24 mondial, a fost suspendat nouă luni pentru că a utilizat sti­mulenţi fără să vrea. El a consu­mat, de fapt, tablete de glucoză al căror conţinut nu-l cunoştea cu exactitate.

El şi-a recunoscut vina şi şi-a bazat apărarea pe absenţa in­tenţiei de a se dopa, o atitudine care pare asemănătoare cu cea a Mariei Şarapova din primele sale declaraţii. TAS, care decide în ul­timă instanţă, i-a redus pedeapsa la patru luni. Anul următor, el a câştigat singurul său turneu de Grand Slam, la US Open.

Sârbul Viktor Troicki, câştigă­tor al Cupei Davis în 2010, a pri­mit la rândul său o suspendare de 18 luni pentru că a refuzat să se supună unei prelevări sanguine la turneul de la Monte Carlo, benefi­ciind şi el de o reducere a pedepsei la un an, TAS considerând că gre­şeala sa nu a fost semnificativă.

Nu sunt vizaţi însă doar băr­baţii. Există şi cazul bulgăroaicei Sesil Karatanceva, suspendată pentru utilizare de steroizi în 2006, când nu avea decât 16 ani, sau cel al jucătoarei iberice Nuria Llagostera, din 2013.

Tenisul a fost acuzat multă vre­me pentru raritatea controalelor antidoping. Alţi jucători au fost descoperiţi că au prizat cocaină, produs considerat recreativ, aşa cum s-a întâmplat cu suedezul Wilander, în 1996. Acelaşi lucru i s-a întâmplat mai târziu şi elveţi­encei Martina Hingis, în 2007.

De 12 ani, tenisul s-a aliniat standardelor mondiale, aderând la codul Agenţiei Mondiale An­tidoping în 2004, apoi adoptând paşaportul biologic în 2013.