Pandemia Covid-19 nu a adus cu sine doar persoane infectate, un alt efect negativ fiind și arderea profesională, care s-a accentuat în ultima perioadă. Fenomenul nu a afectat doar persoanele care luptă în prima linie (medici, polițiști etc.), ci pe toată lumea, indiferent de profesie: pompieri, educatori, profesori, procurori sau judecători, jurnaliști sau chiar psihologi.
Nimeni dintre aceștia nu a fost pregătit de o schimbare radicală a vieții, dându-le peste cap întregul program de lucru, dar și planurile din familie. Oamenii au ieșit din zona de confort și au fost nevoiți să se adapteze la noi condiții: izolare, lucru în exces, frica de a se îmbolnăvi etc. Efectele arderii profesionale nu s-au lăsat mult așteptate.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a făcut public, recent, un studiu, una din concluziile căruia este că „programul de lucru prelungit ucide sute de mii de oameni pe an, iar tendința s-a accentuat din cauza pandemiei de Covid-19.
Într-un prim studiu global privind impactul programului de lucru prelungit, s-a arătat că, din 2016, 745.000 de persoane au murit din cauza accidentului vascular cerebral și a bolilor de inimă, asociate cu munca excesivă. Cifra a reprezentat o creștere de aproape 30% față de situația din anul 2000.
Studiul realizat de OMS și Organizația Internațională a Muncii (OIM) a arătat că majoritatea victimelor (72%) erau bărbați de vârstă mijlocie sau mai în vârstă.
Riscuri asupra vieții
Studiul – care a analizat situația din 194 de țări – a stabilit că lucrul timp de 55 de ore sau mai mult pe săptămână este asociat cu un risc cu 35% mai mare de accident vascular cerebral și cu un risc cu 17% mai mare de a muri din cauza bolii ischemice a inimii, decât dacă s-ar munci 35-40 de ore pe săptămână.
Oficialii OMS au declarat că munca la distanță și încetinirea economică globală, care rezultă din situația de urgență impusă de coronavirus, crește riscurile asupra vieții.
Limitarea orelor de muncă ar aduce beneficii angajatorilor, deoarece ar crește productivitatea angajaților, a declarat Frank Pega, reprezentant al OMS: „Este o decizie inteligentă de a nu extinde programul de lucru într-o perioadă de criză economică”.
Situația e aceeași și în Republica Moldova. În perioada pandemiei, ziua de muncă pentru mulți angajați s-a mărit chiar și cu câte patru ore. În consecință, suprasolicitarea organismului atât intelectuală, cât și fizică, le-a provocat multora anxietate și stări de panică.
Totuși, cei mai afectați sunt lucrătorii medicali. Federația sindicală „Sănătatea”, în repetate rânduri, a pus această problemă în discuție în fața Ministerului Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale. În plus, sindicaliștii au solicitat recu-noașterea infecției Covid-19 drept boală profesională.
Medicii, cei mai afectați
Iată cum explică acest fenomen Veronica Calancea, doctor în psihologie, psihoterapeut și președinta Asociaţiei Balint din Moldova.
„După trei săptămâni de stres acut, starea medicilor trece în stres post-traumatic și așa apare burnout-ul. Medicul se simte vinovat că s-a îmbolnăvit. Îi este ciudă că nu s-a putut apăra mai bine, se simte vinovat că a transmis infecția colegilor și familiei, apar insomniile, se izolează, se simte frustrat, confuz și starea asta de incertitudine îl apasă. Multora dintre lucrătorii medicali sau polițiști, pompieri le apare o stare socială de izolare. Ei încearcă să se ferească și să stea cât mai departe de oameni”, a menționat Veronica Calancea.
Burnout sau arderea profesională înseamnă epuizarea fizică, emoţională şi motivaţională, caracterizată prin scăderea performanţelor profesionale, apariţia oboselii, a insomniilor, riscului crescut de apariţie a tulburărilor somatice. Sindromul este foarte des întâlnit în rândul specialiștilor în halate albe, dar și la cei care, în general, intră în contact cu oamenii.
