Foto: arhivă personală
Copilul de azi îşi petrece foarte mult timp în faţă televizorului, respectiv, a calculatorului. Rar vedem părinţi care îşi însoţesc copiii la bibliotecă sau într-o librărie. Dorim ca copiii noştri să considere cărţile ca fiind cei mai buni prieteni ai lor. Faptul că lectura nu mai este deloc apreciată este o realitate crudă, specifică secolului XXI. Televizorul, internetul şi jocurile pe calculator au luat locul romanelor, al dicţionarelor, cărţilor cu poezii.
Noi, dascălii, trebuie să indrumăm paşii copiilor încă de la grădiniţă, pentru că se ştie că limba este primul semn de identitate al unui popor, instrumentul esenţial al culturii sale. Făurită cu lacrimi şi bucurie, limba s-a concretizat într-un tezaur inestimabil de valori semantice şi poetice, care îşi trag seva din adâncurile originii noastre. Limba română evocă unduirea lanurilor, miresmele calde şi răcoroase ale pământului, cuprinde în ea zbuciumul codrilor, cursul lin al apelor în care îşi oglindesc chipul luceferii; limba noastră este o oglindă a trecutului, ea transmite, prin timp, emoţia puternică a mărturiilor de glorie ale trecutului.
Depozitară a străvechii noastre tradiţii, limba reprezintă una dintre componentele esenţiale ale noţiunii de patrie, dobândind atributul eternităţii. Limba nu este un bun al cuiva, este al nostru al tuturora şi de corectitudinea ei trebuie să avem grijă cu toţii. Creată o dată cu poporul, perfecţionată în cursul istoriei în suferinţele, dorul şi aspiraţiile semintiei româneşti, şlefuită prin truda grea a cultivării pâinii, apărată cu sângele străbunilor, limba română constituie moştenirea noastră de preţ, cultivarea ei fiind o îndatorire a oricărui cărturar. Salutăm iniţiativa Lucreţiei Băluţă, coordonator de programe ASPnet de a realiza lucrarea „Apa trece, podurile rămân”, care este un dicţionar de expresii şi proverbe despre apă. Rolul acestui dicţionar în formarea unor personalităţi copiilor spre comunicare este acela de a formă o vorbire fluentă şi inteligibilă, o exprimare corectă, şi necesitatea cultivării limbii.
Desigur, putem vorbi despre importanța dicţionarului în formarea unei personalităţi. Folosim dicţionarul pentru a afla sensul unui cuvânt sau al unei expresii, pentru a verifica forma lor corectă, etimologia, pentru a afla sinonimul, antonimul sau omonimul etc. Dicţionarul permite accesul cititorului la valorile civilizaţiei, facilitând înţelegerea schimbărilor care au loc. Pentru a cunoaşte exact sensul actual al cuvintelor şi pentru a putea vorbi şi scrie corect, e nevoie să se apeleze la dicţionare. Acestea fiind importante instrumente de răspândire a cunoştinţelor şi cultivare a limbii la nivelul vremii. În ultimele decenii, ne-am îmbogăţit cu o serie de dicţionare de diverse tipuri.
Considerăm că apariţia unui astfel de dicţionar şi folosirea lui în procesul de predare–învăţare–evaluare este atractiv pentru copii, le dezvoltă capacitatea de lucru în echipă pentru realizarea unei sarcini date, contribuie la însuşirea unor norme de comportare corectă, dezvoltă imaginaţia şi creativitatea, dezvoltă vocabularul, iar şcolarilor, în mod special, le stimulează interesul şi le formează gustul pentru lectură. În fiecare clipă copiii ne încânta, ne fascinează prin farmecul şi prospeţimea lor, prin neîntrecuta lor spontaneitate şi sinceritate. Autoarei îi dorim multă sănătate şi putere de muncă, pentru a mai putea bucura copiii şi cu alte lucrări!
Daniela Manolache,
profesor învăţământ preşcolar,
Grădiniţa „Dumbrava Minunată”,
Comăneşti–Bacău
