Angajatorul și sancţiunile disciplinare. Reţinerea carnetului de muncă

Foto: publika.md

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Dreptul angajatorului de a aplica sancţiuni disciplinare

Disciplina muncii reprezintă o obligaţie a tuturor salariaţilor de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în conformitate cu prevederile Codului muncii, ale convenţiilor colective, contrac­telor colective şi celor individuale de muncă, precum şi ale actelor normative valabile la nivel de unitate, inclusiv ale regulamentului intern al unităţii.

Astfel, pentru încălcarea disciplinei de muncă, potrivit art. 206,

alin. (1) din Codul muncii, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat sancţiuni disciplinare (avertismentul, mustrarea, mustrarea aspră, concedierea (în temeiurile prevăzute la art. 86, alin. (1), lit. g) – r), indiferent de vechimea în muncă la unitatea la care activează salariatul, doar cu condiția de a ține cont de gravita­tea abaterii disciplinare comise şi de alte circumstanţe obiective.

Reţinerea carnetului de muncă din vina fostului angajator

La încetarea contractului individual de muncă, carnetul de muncă se restituie salariatului în ziua eliberării din serviciu.

Potrivit art. 151 din Codul muncii, dacă eliberarea carnetului de muncă este reţinută din vina angajatorului, salariatului i se plă­teşte salariul mediu pentru tot timpul absenţei forţate de la lucru, cauzată de imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea din serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă. În acest caz, salariul mediu se achită fostului salariat de către fostul lui anga­jator conform acordului scris dintre părţi, iar în caz de litigiu – în temeiul hotărârii instanţei de judecată.

În cazul în care angajatorul nu a eliberat carnetul de muncă în ziua eliberării, acesta este obligat, potrivit art. 330 din Codul muncii, să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit.

Prin urmare, salariatul urmează să prezinte angajatorului o ce­rere scrisă privind repararea prejudiciului material şi a celui moral pe motivul  reţinerii eliberării carnetului de muncă. La rândul său, angajatorul este obligat să înregistreze cererea respectivă, să o exa­mineze şi să emită ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) cores­punzător în termen de 10 zile calendaristice din ziua înregistrării acesteia, aducându-l la cunoştinţă salariatului contra semnătură.

Dacă salariatul nu este de acord cu ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) angajatorului sau dacă ordinul (dispoziţia, decizia, ho­tărârea) nu a fost emis în termenul prevăzut, salariatul, în teme­iul art. 355, alin. (1), lit. a) din Codul muncii, este în drept să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată pentru soluţionarea litigiului individual de muncă apărut.