Sunt angajat la o întreprindere pe o perioadă determinată. Ulterior, proprietarul acesteia s-a schimbat. Noul proprietar, care este și angajator, nu-mi oferă de lucru, după cum am convenit la încheierea contractul individual de muncă. Mai mult, mi s-a cerut să depun cerere de demisie, în caz contrar, e posibil să fiu concediat sau să fie suspendat contractul individual de muncă până la expirarea acestuia. Ce prevede legea în asemenea caz?
Nicolae Răducanu, Strășeni
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Contractul individual de muncă (CIM) se încheie, de regulă, pe durată nedeterminată. Încheierea CIM pe o durată determinată reprezintă o excepție de la regula generală și se admite doar în cazurile concrete prevăzute de art. 55 alin. (1) din Codul muncii (CM) și de alte acte legislative.
Astfel, CIM poate fi încheiat pe o durată determinată, însă nu mai mare de cinci ani. Este important de menționat că durata concretă și temeiul legal al încheierii CIM pe durată determinată trebuie să fie indicat de către părți în contract (art. 49 alin. (1) lit. c) și art. 54 alin. (2) din CM). Mai trebuie de subliniat că între aceleași părți se pot încheia succesiv, pe o durată determinată, cel mult trei CIM, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c prim) și h) al art. 55 din CM, care cumulativ nu vor depăși 60 de luni. CIM cu o durată determinată se vor considera a fi încheiate succesiv dacă între acestea există un interval de timp mai mic de trei luni.
Cu referire la schimbarea proprietarului unității. Legislația prevede anumite garanții pentru salariați în caz de schimbare a proprietarului unității. Și anume. Potrivit art. 197 prim alin. (1) din CM, în caz de schimbare a proprietarului unității, cesionarul (persoana fizică ce a dobândit calitatea de angajator) preia toate drepturile și obligațiile existente la data producerii evenimentului ce decurg din CIM și din contractele colective de muncă în vigoare.
Demisia constituie un drept al salariatului la desfacerea CIM din proprie inițiativă
Mai mult, schimbarea proprietarului unității nu constituie, în sine, temeiuri de suspendare și nici de încetare a CIM, cu excepția de concediere a conducătorului unității, a adjuncților săi și a contabilului-șef (art. 86 alin. (1) lit. f) din CM).
Totodată, concedierea salariaților poate interveni, în asemenea cazuri, ca urmare a reducerii numărului sau a statelor de personal din unitate. Aceasta presupune respectarea, de către angajator, a procedurii de concediere în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal (art. 88 din CM), plata indemnizației de eliberare din serviciu (art. 186 din CM) și altele.
În cazul concedierii salariaților membri de sindicat, angajatorul urmează să solicite opinia consultativă a organului sindical respectiv în conformitate cu prevederile art. 87 din CM.
Suspendarea CIM poate interveni doar în condițiile legii. Și anume, în circumstanțe ce nu depind de voința părților (art. 76 din CM), prin acordul părților (art. 77 din CM) sau la inițiativa uneia dintre părți (art. 78 din CM).
Faptul că angajatorul nu oferă munca prevăzută de CIM constituie o încălcare a prevederilor art. 10 alin. (2) lit. d) din CM, care dispune în mod expres că angajatorul este obligat „să ofere salariaților munca prevăzută de contractul individual de muncă”. Dispoziția aceluiași articol din CM obligă angajatorul „să asigure salariaților condițiile de muncă corespunzătoare cerințelor de securitate și sănătate în muncă”.
În contextul întrebării adresate, este important de menționat că, în cazul în care angajatorul nu-și onorează obligațiile asumate prin CIM (inclusiv cazul în care nu oferă munca prevăzută de contract) salariatul, potrivit art. 85, alin. (2) din CM, are dreptul la demisie în termenul redus, adică în termenul indicat în cererea de demisie.
Demisia constituie un drept al salariatului la desfacerea CIM din proprie inițiativă. Prin urmare, angajatorul nu este în drept să insiste sau să ceară salariatului depunerea cererii în acest sens.