Poetul, eseistul, publicistul și traducătorul Anatol Gugel, eminent al culturii, a împlinit, recent, 100 de ani. La această vârsta venerabilă, distinsul poet rămâne așa precum a fost de-a lungul anilor, o persoană cu verticalitate, cu gândul la creaţie, la semeni şi la timpurile pe care le trăim.
În această zi deosebită, casa poetului a fost plină de oaspeţi, care au venit cu flori, cuvinte de recunoștință și cu diplome. Surpriza cea mare a fost medalia „Nicolae Milescu Spătaru”, acordată de Academia de Ştiinţe a Moldovei.
„Academia apreciază foarte mult contribuţia pe care Anatol Gugel a adus-o la dezvoltarea culturii și literaturii naționale. Felicitări! La mulţi ani, maestre!”, a spus, prezent la eveniment, Victor Moraru, vicepreşedinte al AŞM.
Ajuns la această frumoasă aniversare, Anatol Gugel a declarat, pentru postul de televiziune Moldova 1, că la cei 100 de ani împliniţi continuă să mai citească şi să scrie fără ochelari, iar inspiraţia, în opinia sa, nu are vârstă. „La 100 de ani totuşi se creează. Eu nădăjduiesc să mai scriu ceva. Încep un nou 100 de ani. Atunci când între suflet şi trup există o coeziune, omul e mai fericit şi poate să scrie”, s-a confesat omagiatul.
„Este unicul poet ajuns la vârsta de 100 de ani. Este viabil, are o logică perfectă. Poezia lui este una extraordinar de frumoasă”, a menţionat Teo Chiriac, preşedintele Uniunii Scriitorilor.
Academicianul Mihai Cimpoi a opinat că Anatol Gugel este poetul profund, liric. „A învăţat de la natură o lecţie de omenie şi ne-a amintit mereu că între om şi natură este o unitate sfântă care trebuie respectată”.
Anatol Gugel s-a născut la 6 aprilie 1922, la Iaşi, România, în familia unui avocat. Şi-a petrecut copilăria şi toată viaţa la Chişinău. A învățat la liceul „B. P. Hasdeu” din Chişinău. După absolvirea liceului, şi-a continuat studiile la Institutul Pedagogic din Chişinău, din 1945.
Potrivit „Calendarului Național”, și-a început activitatea profesională la ziarul „Tinerimea Moldovei” în funcţie de secretar executiv al redacţiei (1945-1960), unde a promovat pleiade de tineri poeţi basarabeni, care ulterior au devenit nume de referinţă în literatura basarabeană. Ulterior a lucrat la ziarul „Moldova Socialistă” (1960-1966), precum și la revista „Moldova” (redactor-şef adjunct al redacţiei în 1966-1996).
Primele poezii au fost publicate în revista „Licurici” a Liceului „B. P. Hasdeu” din Chişinău, în martie 1940. Debutează editorial cu plachetele de versuri „Generaţia mea” şi „Schimbul nostru”. Este autorul volumelor de poezii: „Fereastra cu trei muşcate”, „Sonata lunii”, „Lanterna magică”, „Crug”, „Post-scriptum” etc.
În 2004, publică volumul de sinteză „Am fost odată ca niciodată”. Ultima carte a editat-o la 95 de ani, „O revedere cu sine însuşi, la 100 de ani”, care a văzut lumina tiparului în 2020.A mai editat şi cărţi de eseuri: „Înşiră-te mărgăritare”, „Har”; cărţi pentru copii: „Ostroave verzi”, „Eu, Anicuţa şi Radu” ş. a.
Anatol Gugel este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din anul1946. A fost distins cu Medalia „Mihai Eminescu” (1998) și cu Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004).
