Agenţiile private de recrutare – „samavolnicie” pe piaţa muncii

Foto: telecoms.com

În căutarea unui loc de muncă ce ar putea să le asigure o viaţă decentă, tot mai mulţi moldoveni se lasă pe mâna agenţiilor private de recrutare, care îi taxează cu sute şi chiar mii de euro în schimbul serviciilor de intermediere în angajări peste hotare. Pentru că nici o instituţie din ţara noastră nu exercită control asupra acti­vităţii acestora, agenţiile lucrează nestingherit şi obţin profit ilegal.

În prezent, potrivit datelor Ca­merei de Licenţiere, sunt înregis­traţi 87 de titulari de licenţă, din­tre care în jur de 46 sunt agenţii private care prestează servicii de plasare în câmpul muncii peste hotare. Locurile de muncă ofe­rite de către agenţiile respective presupun o calificare joasă şi, preponderent, sunt legate de în­grijirea bătrânilor în Israel, lu­crări de construcţie în Federaţia Rusă, lucrări agricole în Polonia, servicii în domeniul industriei hoteliere sau în comerţ etc.

Practic, nu sunt cunoscute ca­zuri în care aceste agenţii ar oferi servicii gratuite, aşa cum prevede legislaţia. Astfel, taxele cu care operează majoritatea lor variază între 200 şi trei mii de euro, în funcţie de condiţiile de muncă oferite de angajatorii din ţara de destinaţie.

„Am înregistrat un caz ieşit din comun, potrivit căruia o fa­milie a plătit unei agenţii private din Moldova câte 450 de euro de fiecare persoană pentru contrac­te de muncă în Polonia. Odată ajunşi acolo, ei au mai fost taxaţi deja de agenţia poloneză de re­crutare şi au fost remuneraţi pen­tru munca efectuată cu mai puţin de jumătate din suma promisă de agenţia de la noi. Deşi au fost ajutaţi de consulatul din Polonia să-şi recupereze banii, ei şi-au pierdut ulterior locul de muncă şi au fost nevoiţi să se întoarcă aca­să”, spune Mihail Cebotari, jurist la Centrul de Informare a Munci­torilor Migranţi (CIMM). El sus­ţine că, de facto, persoanele care îşi caută un loc de muncă peste hotare prin intermediul agenţii­lor, trebuie să-şi asume riscurile, întrucât legislaţia naţională nu îi protejează în nici un fel.

Potrivit lui Adrian Jovmir, şe­ful serviciului de presă al Comi­sariatului general de poliţie, cele mai multe plângeri din partea persoanelor care au suferit de pe urma activităţii agenţiilor priva­te de ocupare au fost înregistrate acum doi ani, iar majoritatea lor au vizat ţara de destinaţie Olan­da şi au fost examinate ca fiind infracțiuni de escrocherie. Până la urmă, nu se ştie care este soar­ta dosarelor remise de către or­ganele de poliţie la procuratură, însă numărul real al celor păti­miţi ar putea fi mult mai mare, deoarece majoritatea persoane­lor nu depun cereri pe motivul neîncrederii în organele noastre de drept.

Ministerul protejează indirect agenţiile private

La sfârşitul anului trecut, Ministerul Muncii, Protecţiei Soci­ale şi Familiei a organizat o şe­dinţă la care au participat şi re­prezentanţi ai agenţiilor private de recrutare la care s-au depistat nereguli ce ţin de perceperea ta­xelor ilegale pentru serviciile de angajare în străinătate şi anga­jarea în statele cu care agenţiile noastre nu au acorduri încheiate. Deşi s-a convenit că vor fi luate măsuri dure cu agenţiile respec­tive, deocamdată nu s-a între­prins nici o acţiune în acest sens. „Nu putem lua, pentru moment, măsuri cu aceste agenţii, fiind­că suntem partenerii lor. Avem Legea privind migraţia forţei de muncă, în care este un comparti­ment special ce ţine de agenţiile private, şi am ratificat Conven­ţia 181 a Organizaţiei Interna­ţionale a Muncii privind aceste agenţii private. În cazul de faţă, noi putem doar să asigurăm o corelare şi coordonare deonto­logică a acestor agenţi economici şi atât”, explică viceministrul Sergiu Sainciuc, fiind întrebat de ce unele agenţii care nici măcar nu deţin licenţa prestează în con­tinuare servicii de acest fel.

„Trebuie să ne întâlnim mai des cu administratorii agenţiilor, mai ales că acum au posibilita­tea să plaseze un număr mare de cetăţeni peste hotare, noi le-am prezentat solicitările din Federa­ţia Rusă şi Belarus. Dar dacă în­calcă legislaţia, atunci ele trebuie sancţionate”, a mai precizat vice­ministrul.

De partea cealaltă, se pare că nu există posibilitate de a le trage la răspundere, căci nu există nici o instituţie abilitată cu atribuţii de control al activităţii agenţii­lor private de ocupare în muncă. Unica autoritate de control este Camera de Licenţiere, însă ea verifică doar respectarea condiţi­ilor de oferire a licenţei. O struc­tură separată din cadrul Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM) are atribuţii de monitorizare, ceea ce înseam­nă că agenţiile sunt obligate să-i transmită rapoarte trimestriale despre numărul de contracte de mediere şi să înregistreze con­tractele de muncă, însă repre­zentanţii acesteia nu pot merge cu controale şi nu pot aplica sancţiuni agenţiilor. După proce­dură, ANOFM trebuie să sesizeze Camera de Licenţiere, care poate sancţiona agenţia prin retrage­rea licenţei. De facto, respectarea drepturilor muncitorilor nu este verificată de nimeni.

Foto: anofm.md

„Convenţia OIM mai prevede şi crearea unui organ care să se ocupe de control. Nu există nici un mecanism prin care agenţiile să fie pedepsite, iar oamenii îşi asumă toate riscurile apelând la serviciile acestora. Lipsa orică­rui control şi a oricărei răspun­deri creează haos pe piaţă. Dacă agenţia este privată de licenţă, persoana juridică poate aplica ia­răşi peste trei ani, însă nimic nu-l împiedică pe fondator, persoană fizică, să deschidă mâine alt SRL şi să presteze acelaşi gen de ac­tivitate”, afirmă Mihail Cebotari. Spre exemplu, anul trecut, doar două agenţii private şi-au pier­dut licenţa de activitate în urma unor astfel de sesizări.

Sindicatele nu vor accepta legalizarea taxelor

Încercând să reglementeze cât de cât activitatea agenţiilor pri­vate de recrutare, ministerul de resort a propus să fie examinate şi introduse anumite taxe cu care acestea să opereze. Unele surse susţin că înseşi agenţiile ar pre­tinde taxe pentru fiecare etapă separat, spre exemplu, pentru consultare, oferirea contractului-tip, traducerea actelor etc.

Sergiu Iurcu, șef adjunct al Departamentului protecţie soci­al-economică, Confederaţia Naţi­onală a Sindicatelor din Moldova (CNSM), susţine că „Convenţia OIM prevede că Guvernul poa­te stabili anumite taxe cu care să opereze agenţiile respective numai după consultarea sindica­telor şi patronatelor. Sindicatele consideră că agenţiile urmăresc în continuare să obţină profit de pe urma angajaţilor şi noi nu vom susţine proiectul ministe­rului”. Într-o scrisoare adresată ministerului de resort, CNSM consideră inoportun să fie stabi­lite excepţii de la prevederile pct. 1, art. 7 al Convenţiei 181 a OIM cu privire la agenţiile private de ocupare, şi anume, acordarea dreptului agenţiilor private de a percepe plăţi pentru unele tipuri de servicii.

În acelaşi timp, sindicatele au sesizat de nenumărate ori instituţiile statului, abilitate cu atribu­ţii în domeniu, despre existenţa acestor probleme şi au propus ca gestionarea migraţiei să devină o prioritate a structurilor de stat, iar angajarea peste hota­re să fie efectuată anume de o structură de stat specializată şi nu de agenţiile private, cum este în prezent.

Datele ANOFM arată că anul trecut doar 19 agenţii private au prezentat regulat rapoartele tri­mestriale din care se deduce că peste hotare au plecat ceva mai mult de şapte sute de persoane, o cifră infimă comparativ cu datele oficiale privind migraţia.