Foto: arhivă personală
La redacţie ne scriu şi mamele picilor de nici trei anişori. Unul din ei este Alexandru Vîntu, din Chişinău. Alex este la vârsta când se spun cele mai trăsnite expresii. Câteva dintre acestea ni le-a trimis mămica lui, care și-a imaginat ce-ar povesti un pici într-o adresare către Vocea Copiilor. Savuraţi!
”Mă numesc Alexandru Vîntu şi am aproape trei anişori. M-am născut de ziua bunicii, în noiembrie (nu-mi amintesc prea bine). Eu îmi ador bunicii pentru că la ei la ţară pot face o groază de pozne. Când eram mai mic şi nu puteam vorbi şi exprima gândurile – le ziceam ”bubu” şi „buba”. Şi toţi zâmbeau, nu ştiu de ce! Eu nu ştiu să scriu, desigur, în schimb am citit deja câteva cărţi (aşa cum pot eu mai bine, din scoarţă în scoarţă!). Mama vrea să devin doctor. Cică, sună bine – doctorul Alexandru Vîntu! Tata însă mă vede vânător. Eu îmi iubesc părinţii foarte mult, de aceea, cred că voi deveni un doctor, care va merge în timpul liber cu tata… la vânat!”
Și pentru că mama îi tot vânează perlele-i, iata câteva:
– Tu eşti peştişorul de aur al mamei!, îl alintă mama dulce.
– Da, tata l-a prins!, răspunde fericit copilul.
– Unde e tata, Alexandru?
– La Putin! (adică, la muncă la Moscova..)
– Ce face el acolo?
– Bani.
– Ce o să faceţi cu banii?
– Vom cumpăra o casă!
Alexandru a găsit un melc şi mama îi explică că trebuie să-i spună o poezie, ca să iasă din căsuţa lui.
„Melc, melc, codobelc
Scoate coarne boureşti
Și te du la baltă…”
I s-a părut un ritual cam lung şi plictisitor băiatului. A apropiat cochilia la guriţă şi a strigat cât îl ţine gura: „Ieşi afară!!!”
