Interviu cu Vlad Canţîr, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice
– Cum a fost anul după Congresul V al Federaţiei Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice?
– În documentele care au fost adoptate acum un an de zile de către Congresul V al Federaţiei Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice au fost trasate strategia şi tactica Federaţiei SINDASP pentru următorii cinci ani. În mod firesc, scopul principal al activităţii sindicatului nostru rămâne a fi protejarea drepturilor angajaţilor din serviciile publice, domeniu care include, după ultimele date statistice, peste 50 de mii de salariaţi, dintre care mai bine de 30 de mii sunt membri de sindicat. Vă închipuiţi că este vorba de o responsabilitate deosebită, mai ales ţinând cont de contextul social-politic, economic, de provocările pe care ni le impune mediul.
Or, anul trecut a fost unul anevoios. S-au desfăşurat alegerile locale, s-a produs schimbarea blocului de preşedinţi de raioane, mai cu seamă a primarilor, care a marcat ulterior calitatea mişcării sindicaliste, îndeosebi calitatea dialogului social la nivel de unitate. Întrucât, după cum se ştie, lipsa unui dialog social duce la multiplicarea și agravarea unor probleme existente. Astfel încât doar negocierile, semnarea unui contract colectiv de muncă bine gândit, favorabil pentru angajaţii din serviciile publice ar fi calea de soluţionare a multor probleme. Putem să spunem că pe parcursul anului trecut noi am reuşit să stabilim un dialog social eficient cu administraţia publică locală de nivelul I şi II, ceea ce nu s-a putut realiza la nivel naţional.
– În ce măsură se poate simţi protejat din punct de vedere social un funcţionar public, în condiţiile în care în ţară domină haosul economic, financiar? Ce rol îi revine în acest context Federaţiei SINDASP?
– Austeritatea bugetară, problema salarizării funcţionarilor publici a fost al doilea element care a marcat calitatea sindicalismului. Din păcate, nu s-a reuşit realizarea prevederilor Legii nr.48 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici, adoptată în 2012, a cărei executare a fost tărăgănată pe parcursul mai multor ani. Desigur, adoptarea ei a avut anumite efecte, însă, cu părere de rău, acestea au fost insuficiente pentru a îmbunătăţi salarizarea din cauza perturbaţiilor care s-au produs pe plan economic, social, pe motivul creşterii considerabile a preţurilor. În consecinţă, problema remunerării muncii funcţionarilor publici a fost, este şi va rămâne încă mult timp în vizorul Federaţiei SINDASP, fapt ce ne obligă să găsim o cale în ceea ce priveşte schimbarea stării de lucruri în acest domeniu. Ne obligă chiar să recurgem la soluţii mai radicale. Or, funcţionarii publici şi angajaţii din serviciile publice reprezintă forţa motrice a statului.
Mai apoi, lipsa remunerării cuvenite provoacă, încurajează elementul de corupţie. Salariaţii din domeniul public sunt nevoiţi să
accepte anumite forme de „stimulare”. Ca să fie clar, un funcţionar public neremunerat este ca o bombă pentru calitatea funcţiei publice din ţara noastră. Or, acesta este obligat să-şi întreţină familia, trebuie să respecte o ţinută adecvată. În condiţiile unei retribuții proaste, acesta nu rezistă poverii preţurilor, cheltuielilor pe care trebuie să le realizeze în acest sens. Nu este de-a mirării că funcţionarul public se lasă tentat de diverse modalităţi de a fi „mulţumit” sau răsplătit pentru prestarea anumitor servicii publice de calitate, în regim de urgenţă. În genere, eu aş aborda problema „asanării” calităţii de funcţionar public doar prin prisma unei remunerări adecvate.
– Ştiu că la Congresul V al Federaţiei SINDASP s-a vorbit despre necesitatea consolidării organizaţilor sindicale primare, a creşterii rolului liderilor, activiştilor sindicali din perspectiva implicării lor mai accentuate în dezvoltarea mişcării sindicaliste. Ce aţi reuşit să faceţi timp de un an de zile în contextul reperelor enunţate?
– O altă problemă importantă abordată în cadrul Congresului V al Federaţiei SINDASP a fost cea a calităţii sindicaliste prin dezvoltarea procesului de formare, pregătire, informare a activiştilor sindicali. De aceea, în activităţile curente pe care le desfășoară Federaţia se pune accent pe formare, pe culturalizare. Deoarece calitatea unei mişcări sindicaliste este determinată de calitatea liderilor de orice nivel. În caz că liderul sindical este slab, neinformat, este evident că şi membrul de sindicat nu are convingerea, înţelegerea clară privind conştientizarea necesităţii existenţei sindicatului. Or, sindicatele reprezintă singura forţă capabilă astăzi să vină prin dialog, negocieri, prin alte forme, fie şi mai dure, să protejeze drepturile angajaţilor din serviciile publice. Nu se va pune capăt tuturor speculaţiilor împotriva sindicatelor dacă nu vom pune accent pe formare, pe informare.
În această ordine de idei, Federaţia SINDASP a desfăşurat, după Congresul V, multiple activităţi de formare. Avem un plan de activitate la nivel general, altul concentrat pe situaţii temporale concrete. Derulăm activităţi de formare în cadrul Institutului Muncii, cu susţinerea CNSM, în cadrul proiectelor internaţionale, precum EPSU, cu sindicatele olandeze, care, în fond, sunt axate pe elemente de formare, de perfecţionare şi de informare a liderilor sindicali din federaţia noastră. Însă, trebuie să spun că organizăm activităţi de formare nu doar cu liderii sindicali, ci şi cu implicarea unui număr cât mai mare de membri de sindicat, prin antrenarea unor formatori de calitate.
– Cum au evoluat numeric, în decurs de un an, structurile Federaţiei SINDASP?
– Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din serviciile Publice este constituită din 41 de asociaţii teritoriale. În ultima vreme, multe dintre acestea s-au extins în mod considerabil. De exemplu, anul trecut, asociaţia sindicală din cadrul Departamentului instituţiilor penitenciare s-a mărit simțitor, de la 150 până la aproape o mie de membri de sindicat. Şi alte asociaţii au devenit mai numeroase. În acelaşi timp, mai bine de jumătate dintre asociaţiile Federaţiei SINDASP au înregistrat micşorări ale numărului de membri de sindicat. De aceea, recrutarea de noi membri de sindicat rămâne a fi pentru noi un procedeu destul de important, care urmează să fie realizat cu mare abilitate şi ingeniozitate. Deşi, după mine, numărul cât mai mare de membri de sindicat încă nu denotă nivelul înalt de reprezentativitate. Or, sindicatele nu formează o piramidă financiară, nu este o îngrămădire de oameni cu diferite preferinţe religioase, ci o instituţie prin intermediul căreia se promovează corectitudinea relaţiilor dintre angajaţi şi angajatori. Anume din această perspectivă, pregătirea, informarea activiştilor sindicali sub aspectul modificărilor la nivel de cadru legal, are un rol capital. Liderul sindical trebuie să aibă o pregătire înaltă. De aceea, consider eu, activităţile de recrutare a noilor membri de sindicat este o cauză deosebit de fină în sensul realizării ei, prin evidenţierea multiplelor prerogative.
– Totuşi, care ar fi, în opinia dvs., principala realizare a Federaţiei SINDASP după Congresul V?
– În anul ce a trecut după Congresul V, am reuşit să aducem activitatea Federaţiei într-o albie normală, funcţională. Liderii sindicali se implică masiv în protejarea drepturilor angajaţilor, a membrilor de sindicat. Am reuşit să fim mai transparenţi, mai uniţi în toate acţiunile pe care le desfășurăm. Cred că cea mai mare realizare a noastră după Congresul V ar fi amplificarea procesului de formare, fortificare a elementului de culturalizare şi de civilizare, prin care înţeleg capacitatea sindicatelor de a promova valorile autentice, în contextul transformărilor social-economice din ţară. Din păcate, constat de multe ori, vocea sindicatelor nu este auzită de partenerii sociali. Se dă dovadă de o abordare superficială pe alocuri. De aceea, este nevoie de mai mult dialog social, pentru că prin negocieri se obţine totul. Iar noi trebuie să avem pregătirea cuvenită pentru a putea dialoga cu randament, în favoarea membrilor de sindicat.
