Victor ONICI: Noi am dobândit garanţii social-economice pentru salariaţi

La aproape 19 ani de la fondare, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Lucrătorilor din Instituţiile Bancare şi de Asigurări constată că, pe parcurs, au fost obţinute unele succese. Deşi își evaluează rezultatele cu modestie, cifrele de mai jos vorbesc despre un volum considerabil de muncă, dar şi despre faptul că eforturile au fost răsplătite. 

Interviu cu preşedintele Federaţiei Sindicatelor Lucrătorilor din Instituţiile Bancare şi de Asigurări, Victor ONICI

 

– Când şi cum a fost înfiinţat acest sindicat?

În 2014, împlinim 19 ani de la fonda­re. Activitatea federaţiei a început la ini­ţiativa a doi fondatori principali – Banca de Economii şi compania de asigurări ASITO. Cele două instituţii au hotărât în 1995 să se desprindă de la Federaţia Sin­dASP. De atunci, am început să dezvoltăm organizaţii sindicale în cadrul băncilor şi al companiilor de asigurări.

– Ce prezintă această federaţie în prezent?

Am reuşit să creăm organizaţii sindica­le primare în 11 din cele 14 bănci existen­te. Din 16 companii de asigurări, suntem prezenţi în şapte. Am început de la una şi, încetul cu încetul, an de an, consolidăm sindicatul. Iniţial, aveam circa 1700 de membri, iar acum – sub 9000.

– Cât de activi sunt liderii organizaţi­ilor sindicale respective?

Dacă în cele 11 bănci nu doar am creat organizaţii primare, dar reuşim să înche­iem şi contracte colective de muncă, în­seamnă că sunt activi. Fiecare bancă este o organizaţie de sine stătătoare, are acţiona­rii săi, consiliu de admistrare, preşedinte al acestuia. Avem opt contracte colective de muncă încheiate.

– Ce garanţii le oferă acestea mem­brilor?

Deşi se vorbeşte că salariile în acest domeniu sunt mari, unele categorii de an­gajaţi, cum sunt contabilii, contabilii-casi­eri, încasatorii, şoferii-încasatori primesc sub 2000 de lei lunar în unele bănci, iar în altele – peste 3000. Toţi aceștia lucrea­ză sub un anumit risc, se ocupă de trans­portarea banilor, poartă arme. Şi casieriţa care numără banii îi predă, îi primeşte, şi cel care transportă valuta de la aerport, vreo bancă sau depozit, toţi au o doză mare de adrenalină în sânge, fiindcă este o responsabilitate foarte mare.

– Şi atunci ce le oferă membrilor contractele colective?

Noi am dobândit prin aceste contracte unele garanţii social-economice pentru salariaţi. Spre exemplu, unor comitete sindicale, patronii le transferă în cont 0,15 la sută din fondul de salarizare. În alte ca­zuri, cum ar fi şi cel de la Banca de Eeco­nomii – 0,30 la sută. Aceşti bani sunt alo­caţi pentru realizarea măsurilor stipulate în contractele colective de muncă.

– Este o practică nouă pentru sindi­cate?

Ea există şi în alte ramuri ale economi­ei. Pe baza cotizaţiilor şi a acestor contri­buţii, liderii sindicali au posibilitatea să organizeze diferite acţiuni pentru salaria­ţii-membri. În primul rând, sunt acordate ajutoare materiale. Celor care se îmbol­năvesc le sunt compensate o parte din cheltuieli. Sunt oferite ajutoare şi în cazul diferitor intervenţii chirurgicale, oncolo­gice. Evident că şi federaţia ramurală alo­că sume considerabile pentru ajutoarele acordate în cazul diferitor incendii, trau­me. Aceste probleme sunt pe primul plan.

– Cum au resimţit aceşti salariaţi cri­za din economie?

În sistemul bancar, criza economică mai persistă. Sunt puţine investiţii, credi­tarea nu are o amploare prea mare, marja dobânzii e ridicată. Schimbarea proprie­tarilor, care se întâmplă tot mai des, are diferite urmări, printre care şi disponi­bilizarea salariaţilor. Un nou proprietar vine, de obicei, cu alte idei de gestionare a întreprinderii. Din acest considerent, în sistemul bancar şi de asigurări au loc dis­ponibilizări. Este prerogativa patronului, el hotărăşte de câţi oameni are nevoie în­tr-o secţie sau într-un departament.

– Ce categorii de salariaţi sunt cele mai expuse la aceste schimbări?

Acum, serviciul pază care era în siste­mul bancar trece în altă subdiviziune. Toţi salariaţii din acest departament au fost transferaţi la altă întreprindere, care nu are nimic cu banca. În acest fel, pierdem şi membri de sindicat. Mă uit că în ultimul timp chiar şi unii dintre liderii sindicali cad sub reducerile de personal. Noi îi apă­răm, căutăm soluţii pentru a-i ajuta să-şi păstreze serviciul. Uneori, angajaţii văd că nu este cu putinţă de a activa mai departe şi scriu cerere din proprie iniţiativă.

– Ce garanţii mai oferă contractele colective?

Anul acesta, în pofida problemelor existente şi lucrând prin comisiile de ne­gocieri de la fiecare unitate, din cei 9000 de salariaţi, 6000 se bucură de diferite garanţii sociale. Este vorba de ajutoare materiale la concediul de odihnă anual, jumătate sau un salariu întreg pentru ve­chime în muncă. La Crăciun, de Paşte sau ziua profesională, sunt acordate premii sau ajutoare a câte 0,5 sau 0,25 din sala­riu. Dacă le permite bugetul, unele insti­tuţii mai oferă stimulente financiare şi cu ocazia sărbătorilor oficiale.

– Cum sunt condiţiile de muncă în acest sistem?

Noi am organizat, în 2013, concursul „Cea mai bună întreprindere în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă”. Am fost în vizită la 114 din cele 270 de organizaţii sindicale primare. La întâlnirile cu activul sindical şi cu salariaţii am descoperit dife­rite probleme. Uneori apelăm şi la Inspec­toratul de Stat al Muncii pentru a asigura condiţii minime în sălile de operaţiuni, depozitele de păstrare a banilor etc.

– Ce activităţi mai semnificative desfăşuraţi?

Eu cred că pentru noi şi pentru mişca­rea sindicală la nivel naţional, în general, un eveniment important a fost organizarea primei conferinţe de dare de seamă şi ale­geri prin sistemul on-line la Victoriabank. Din categoria acţiunilor desfăşurate aş menţiona mai multe activităţi cu organiza­ţiile de tineret, de femei. De asemenea, au loc unele acţiuni pentru copiii membrilor de sindicat: concursuri, concerte, ajutoare materiale în ajunul Paştelui, la începutul anului şcolar.

– Sunt la nivel de organizaţie sau şi de federaţie?

Noi avem o tradiţie ca, în fiecare an, la 8 martie, să arendăm sala Filarmonicii Naţionale şi să invităm 800 de femei din toate ramurile la un concert. Majoritatea preşedinţilor comitetelor sindicale sunt femei. Printre numerele artistice, desfă­şurăm concursul „Cel mai bun comitet sindical”. Câştigătorii sunt invitaţi pe sce­nă şi acolo, în faţa tuturor celor prezenţi, înmânăm diplome, cadouri. Din an în an, fiecare comitet sindical îşi diversifică ac­tivităţile, se străduieşte să facă mai multe lucruri pentru membri.

– Există conlucrare la nivelul organi­zaţiilor primare?

Acolo unde preşedintele comitetului sindical se scoală mai de dimineaţă, are contacte mai bune şi cu administraţiile, şi cu ceilalţi, dar şi dobândeşte mai multe. Noi avem şi o altă tradiţie, ca la fiecare bancă să fie organizate spartachiade. La nivel de ramură, spartachiada este des­făşurată o dată la doi ani, iar prin bănci – în fiecare an. Aceste activităţi au loc la bazele de odihnă de la Vadul lui Vodă ale confederaţiei.

– Cum conlucraţi cu alte sindicate ramurale şi cu confederaţia?

Noi avem un ajutor foarte mare de la conducerea Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova. Este foarte multă activitate la Institutul Munci, sunt făcute investiţii în staţiunile balneosana­toriale şi la bazele de odihnă ale sindica­telor. În ultimii ani, conlucrarea în cadrul confederaţiei şi dintre sindicatele ramu­rale este tot mai eficientă, iar patrimoniul sindicatelor este gestionat cu multă chib­zuinţă.

– Vă mulţumim.