Un nou serviciu la filiala Bibliotecii „Ovidius”

arhivă personală

Nimic nu este întâmplător. O întrebare ți-o poți adresa oricând și, cu cât ți-o adresezi mai des, cu atât șansele să primești un răspuns sunt mai mari. Întrebarea „Cine sunt eu?” este frecventă în rândul tinerilor, care de cele mai mul­te ori plutesc în neștire prin viață.

Biblioteca „Ovidius” a răspuns la necesitățile tinerilor prin imple­mentarea serviciului modern de bibliotecă „Cine sunt eu?”, care i-a surprins  pe adolescenții de la Liceul Teoretic Agricol din ca­pitală prin aceeași întrebare-test: „Cine sunt eu?”. La care un tânăr a răspuns: „Unul din 7 mlrd.”, altul a zis: „Un viitor cineva”.

Unii ar considera că e stupid să răspunzi la o astfel de întrebare, însă, fără a ne cunoaște pe noi înșine, nu putem să ne dezvol­tăm, nu putem să evoluăm, după cum afirma și filozoful chinez Lao Zi „A-i cunoaște pe ceilalți, iată înțelepciunea. A te cunoaște pe tine însuți, iată înțelepciunea su­premă”.

Scopul acestui serviciu este asemeni primăverii care te adap­tează și te ajută să te îmbraci conform timpului, adică să te autocunoști, să te autoanalizezi și să percepi că tu ești „acesta”, nici mai mult, nici mai puțin, și că nu poți purta trenci de ploaie când afară e soare.

De fapt, soarele a pătruns în bibliotecă de la începutul zilei, dar pe fața adolescenților a apă­rut în timpul descoperirii propriei personalități prin intermediul tes­telor psihologice. De la „Omulețul în copac” la „Pălăriile” pe care acesta le-ar putea purta, de la simple figuri geometrice cu titlul „Cine sunteți?”  la aroma „Ce fruct ești?”.

De la un test la altul, de la o preferință la alta, doar așa au pur­ces pe calea cunoașterii de sine „Eu sunt eu și nu există nimeni ca mine. Felul în care gândesc, idei­le, viziunile mele asupra lumii mă caracterizează numai pe mine. Sunt un om mic într-o lume mare, simplu, la fel ca toți și totodată deosebit. Pentru mine întrebarea „Cine sunt eu?” sună la fel ca o întrebare simplă, îmi este ușor să mă autodetermin, știu cine sunt și știu ce vreau”.

Nu ne-am putut limita la un singur test psihologic, din consi­derentul că suntem prea diferiți pentru a ne regăsi dintr-o singură testare. Pentru a conștientiza mult mai mult decât „Sunt o persoană simplă, cu tărie de caracter, căreia îi place să facă lucruri bune, fru­moase”.

Adolescenții au parcurs și punctul culminant, când și-au analizat propria ființă în raport cu testele efectuate și cu ceea ce au crezut că sunt la prima întrebare. Prin urmare, ei au constatat că se regăsesc printre rezultatele teste­lor și că doar unele nuanțe devi­ază de la ceea ce sunt, de la ceea ce fac zi de zi.

Pentru a percepe și a con-știentiza cât de important e să ne cunoaștem pe noi înșine, le-am ci­tit o poveste terapeutică scrisă de Anthony de Mello, preot iezuit și psihoterapeut, care ne sugerează să tindem spre autocunoaștere, căci doar așa ne putem schimba viața și putem atinge culmile suc­cesului, exersând și dezvoltând calitățile pe care le avem.

Eu vă provoc să răspundeți la întrebarea „Cine sunt eu?” fără jenă, la fel precum au făcut-o ti­nerii de la Liceul Teoretic Agricol din capitală. Citez: „La această întrebare, care îmi trezește un sentiment de mirare, aș putea spune că sunt o simplă persoană ca toate celelalte, dar cu carac-terul și cu trăsăturile mele dife-rite”.

O altă domnișoară precizea­ză: „Sunt o persoană cu identi­tate unică, capabilă de a efectua oarecare lucruri și a urma niște scopuri în viață. Sunt sigură pe mine, însă uneori prea credulă”. Învingeți-vă frica de a vă cunoaște și a răspunde la aceasta întrebare, la care Nichita Stănescu a răspuns astfel: „Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește”.

Ana OSTAȘEVSCHI,

bibliotecar, masterand