Foto: epochtimes.com
Operativitatea în examinarea litigiilor individuale de muncă constituie un principiu al jurisdicţiei muncii.
Acest principiu îşi are reflectarea sa în termenele de procedură, stabilite prin lege, art. 355 din Codul muncii şi art. 192 din Codul de procedură civilă. Astfel, potrivit art. 192 alin. (2) din Codul de procedură civilă, pricinile privind litigiile de muncă, contestarea actelor normative, a hotărârilor, acţiunilor sau inacţiunilor autorităţilor publice, ale altor organe şi organizaţii, ale persoanelor oficiale şi ale funcţionarilor publici se judecă de urgenţă şi în mod prioritar.
În această ordine de idei, Codul muncii stabileşte termen sau limite maximale, pentru examinarea cererilor de soluţionare a litigiului individual de muncă.
Aşadar, alin. (4) al art. 355 din Codul muncii dispune că instanţa de judecată va examina cererea de soluţionare a litigiului individual de muncă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acestuia şi va emite o hotărâre cu drept de atac conform Codului de procedură civilă.
În acest sens, instanţa de judecată, urmează, în temeiul alin. (3) al aceluiaşi articol 355 din Codul muncii, să convoace părţile litigiului în timp de zece zile lucrătoare de la data înregistrării cererii.
 |
Litigiile individuale de muncă se bucură de examinare prioritară în comparaţie cu alte categorii de conflicte |
Art. 190 din Codul de procedură civilă dispune, că judecătorul după ce constată că pricina este pregătită suficient pentru dezbateri judiciare pronunţă o încheiere prin care stabileşte termenul de judecare a pricinii în şedinţa de judecată, notificând părţilor şi altor participanţi la proces locul, data şi ora şedinţei. Este important de menţionat, că aceiaşi normă legală prevede că termenul de judecată se stabileşte astfel, încât de la prima citaţie, pârâtul trebuie să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procese urgente cel puţin cinci zile. Dacă părţile declară că sunt pregătite pentru examinarea pricinii în fond, instanţa poate dispune examinarea ei în prima zi de prezentare.
Art. 191 din Codul de procedură civilă prevede situaţii în care poate fi stabilit un alt termen pentru şedinţa de judecată, şi anume, la cererea părţilor, din motive temeinice, cum ar fi: imposibilitatea părţii de a se prezenta în şedinţa de judecată la data fixată din motive ce nu depind de voinţa sa sau la cererea ambelor părţi de a amâna şedinţa de judecată pentru a decide asupra încheierii unei tranzacţii.
Limitele maxime ale perioadei pentru examinarea litigiilor individuale de muncă stabilite prin lege constituie o modalitate de apărare a drepturilor salariatului. Or litigiile individuale, se bucură de o examinare prioritară în comparaţie cu alte categorii de litigii.
Complexitatea soluţionării litigiilor individuale de muncă nu poate servi drept motiv pentru depăşirea termenului de 30 de zile calendaristice, stabilite în acest sens de Codul muncii.
Ion Preguza,
şeful Departamentului juridic al CNSM
