Doresc să aflu în ce cazuri legislația prevede suspendarea statutului de persoană asigurată al salariatului în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală?
Ecaterina Martânenco, Bălți
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Asigurarea medicală în materia raporturilor de muncă, în condițiile legii, constituie o garanție a salariatului. Art. 9 alin. (1) lit. o) din Codul muncii (CM) stabilește că salariatul are dreptul la asigurarea medicală obligatorie, în modul prevăzut de legislația în vigoare.
Statutul de persoană asigurată reprezintă pentru persoana fizică temei de a beneficia de serviciile medicale prevăzute în Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală.
Cu alte cuvinte, în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală (AOAM), statutul de persoană asigurată conferă dreptul la servicii medicale necesare în volumul integral de asistență medicală prevăzut de Programul unic al AOAM și acordat de prestatorii de servicii medicale contractați de Compania Națională de Asigurări în Medicină.
Potrivit cerințelor pct. 34 subpct.1) din Regulamentul privind acordarea/suspendarea statutului de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1246/2018 (în redacția Hotărârii Guvernului nr. 931/2020), statutul de persoană asigurată pentru persoanele angajate se suspendă la încetarea raporturilor de muncă (art.81 CM) sau la suspendarea raporturilor de muncă conform art. 6 alin.(4) lit. e) și i) din Legea nr.1585/1998 cu privire la asigurarea obliga-torie de asistență medicală.
Astfel, art.6 alin.(4) lit. e) și i) din Legea nr.1585/1998 prevede în mod concret că statutul de persoană asigurată se suspendă în cazul:
- încorporării în serviciul militar în termen (art.76 lit. e) CM);
- suspendării contractului individual de muncă (CIM), cu excepția suspendării CIM în circumstanțe ce nu depind de voința părților (art.76 CM), suspendării CIM din inițiativa salariatului în caz de aflare în concediu pentru îngrijirea unui membru al familiei bolnav cu durata de până la doi ani conform certificatului medical (art.78 alin.(1) lit. b) CM) și în caz de aflare în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani (art.78 alin.(1) lit. a) CM).
Prin urmare, este de observat că statutul de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală pentru persoanele angajate se suspendă atât la încetarea raporturilor de muncă în cazurile invocate de art. 81 CM la care se atribuie:
- încetarea CIM în circumstanțe ce nu depind de voința părților conform art.82 CM;
- încetarea CIM prin acordul scris al părților potrivit art. 82 prim CM;
- demisia în concordanță cu cerințele art. 85 CM;
- concedierea în temeiurile cuprinse în art. 86 alin.(1) CM, cât și în cazurile de suspendare a CIM prin acordul părților (art.77 lit. a)-f) CM; suspendarea contractului individual de muncă la iniţiativa uneia dintre părţi (art.78 alin.(1) lit.b prim)-f) și alin.(2) lit. a)-c) CM) și în alte cazuri prevăzute de legislație).
Potrivit art. 6 alin.(4) din Legea nr.1585/1998, statutul de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală se suspendă, de asemenea, în cazul: radierii persoanei asigurate din evidenta nominală a persoanelor neangajate asigurate de către Guvern, conform legislației în vigoare; atingerii de către copil a vârstei de 18 ani; persoanelor care au achitat prima de asigurare în sumă fixă pentru anul respectiv de gestiune la 31 decembrie; expirării unui an de la data de achitare stabilită pentru prima de asigurare în formă de contribuție procentuală la salariu și la alte recompense și/sau în cazul neachitării acesteia; neprezentării, conform legislației în vigoare, a dărilor de seamă fiscale pe o perioadă ce depășește un an; suspendării activității unității sau lichidării unității în temei legal etc.
