Ștefan GORDA: „E nevoie de o nouă Concepție a politicii externe, care să fie adecvată provocărilor lumii moderne”

Interviu cu Ștefan GORDA, directorul Institutului Diplomatic al MAEIE.

– Domnule Ștefan Gorda, ați fost încă din anul 1990 consilier al Prim-ministrului, apoi al primului Preșe-dinte al Republicii Moldova, fiind martor și participant activ la elabo­rarea și promovarea anumitor decizii care au stat la baza Independenței. Ulterior, ați activat la ambasade­le noastre din Tașkent și Paris, ați fost director în cadrul MAEIE. În anii 2010-2015 ați fost ambasador în Ce­hia și prin cumul la Sfântul Scaun, iar în perioada 2016-2020 – ambasador în Bulgaria și prin cumul în Albania și Macedonia de Nord. De fapt, V-ați aflat în vâltoarea mai multor eveni­mente ale istoriei noastre moderne. Cum ați aprecia succint diplomația moldovenească, care sunt cele mainotabile realizări și care sunt eșe-curile care v-au adus regrete?

– Putem spune că diplomația Repu­blicii Moldova s-a născut în procesul de obținere a Independenței față de fosta Uniune Sovietică, la 27 august 1991, deși formal a existat un minister de externe chiar și în faza târzie a perioadei sovietice. Inițial a fost o fază de tatonare curajoasă, uneori fantezistă, în 1990-1991, când încă exista Uniunea Sovietică. Apoi au urmat câțiva ani de reflecție activă și construcție instituțională, precum și de integrare în organizațiile internaționale cu valoare uni­versală. Primii pași de ieșire din spațiul so­vietic au necesitat atât imaginație, cât și curaj. Rolul Președinției, Guvernului, și în special al primului Parlament au fost defi­nitorii. Tot atunci ne-a fost impus un răz­boi pe Nistru și un conflict înghețat, care iată că nu poate fi soluționat timp de trei decenii. Putem spune că diplomația mol­dovenească s-a născut în condiții externe destul de dificile, fiind nevoie de creativi­tate și iscusință, pentru a ne promova in­teresele. Tot atunci probabil am înregistrat și primele greșeli majore, legate de cedă­rile strategice pe dimensiunea relațiilor moldo-ruse, anume pe segmentul așa-zisului conflict transnistrean. Nerezolvarea acestei probleme este o sarcină neîndepli­nită a țării noastre. Iar marea amărăciune a celor 30 de ani vine din acea dezamăgire profundă, pe care a produs-o Moldova în rândul statelor dezvoltate ale lumii, după anul 2015, ca urmare a furtului miliardu­lui din sistemul bancar. Pot să confirm că efectele acelei operațiuni ilegale au fost și încă mai sunt devastatoare pentru imagi­nea țării. La fel de adevărat este și faptul că implementarea Acordului de Asociere a fost și rămâne o prioritate absolută a noastră, iar progresele incontestabile re­alizate, precum și întârzierile pe anumite paliere, fac obiectul dialogului intens al Republicii Moldova cu Uniunea Europea­nă. MAEIE și misiunile diplomatice sunt în acest sens brațul de fier al țării, pentru im­plementarea cât mai deplină a Acordului de Asociere cu UE.

– Dar în 30 de ani probabil au existat perioade inegale, ca intenție și rezul­tat, opinia publică semnala periodic fluxurile și refluxurile politicii noas­tre externe. Ce puteți spune în aceas­tă ordine de idei?

– În anii 90 s-a reușit formalizarea relațiilor cu vecinii, au avut loc primele vizi­te importante în Europa și în lume, au fost întreprinse acțiuni care în mod obiectiv au apropiat Republica Moldova de Uniunea Europeană. Putem vorbi ca despre o pe­rioadă a consolidării ministerului, extinde­rea rețelei de ambasade și consulate. Anii 2000 s-au caracterizat prin stagnarea con­ceptuală, deși pe planul relației cu vecinii și UE au fost evenimente notorii inclusiv în acea perioadă, cum a fost aderarea la Programul Parteneriatului Estic. Dar ade­vărata deschidere din partea UE a venit după anul 2009, culminând cu eliminarea vizelor și semnarea Acordului de Asocie­re, în anul 2014. În declarațiile oficiale și în presa vremii Republica Moldova era con­siderată drept poveste de succes, credit de încredere de altfel terfelit și irosit de clasa noastră politică, drept rezultat al furtului miliardului din sistemul bancar, creșterea corupției și răzmerițelor politice. Cea mai mare deschidere am avut-o anume în perioada 2010-2015, cea mai incomodă fază a relației moldo-comunitare a sur­venit după 2016 și în anii următori, când țara istoriei de succes a devenit și țara cu relațiile cele mai condiționate, din partea partenerilor europeni și americani. În mod cert, după alegerile prezidențiale din 2020 participăm la deschiderea unei noi linii de creditare cu încredere a Republicii Moldo­va. Practic, ni se oferă încă o șansă pentru re-start și, desigur, de noi va depinde cum vom fructifica această nouă deschidere din partea UE și a tuturor partenerilor de dezvoltare.

– Dar la drept vorbind, putem spu­ne cu siguranță că Moldova are un concept strategic de politică externă, sunt câteva sarcini clare, bine defini­te atât pentru departamentul nostru de politică externă, cât și pentru so­cietate, perceptibile și înțelese de lu­mea din jurul nostru?

– Nu cred că putem spune cu glas tare acest lucru. Concepția politicii externe a fost adoptată în anul 1995. Mai este ne­cesar să reiterăm că acea Concepție este deja demult depășită? Incontestabil, este nevoie de un concept nou, care să fie adecvat provocărilor lumii moderne, care să aibă obiective clare de integrare a Re­publicii Moldova în Uniunea Europeană, direcție care, după mine nu are alternative. Concluzionând, putem spune că succesele majore ale diplomației moldovenești în cei 30 de ani de independență sunt legate de crearea instituției diplomatice ca atare și fortificarea corpului diplomatic național, precum și în mod cert de semnarea Acor­dului de Asociere cu UE. Insuccesele sunt legate de șovăiala strategică caracteristică clasei politice moldovenești, precum și de efectele devastatoare asupra politicii ex­terne a anumitor decizii și greșeli majore pe plan intern.

– Institutul Diplomatic al MAEIE, pe care îl conduceți din aprilie 2020, a fost înființat în anul 2018. Obiecti­vul principal al instituției constă în formarea profesională a tinerilor diplomați în ceea ce privește prac­tica negocierilor diplomatice, pro­blemele de securitate și alte aspecte. În România, un astfel de institut există din 2005. Întrebarea e de ce a apărut așa de târziu acest institut la noi?

– Și în Bulgaria un asemenea institut funcționează din aceeași perioadă ca în România. De fapt institutele și academiile diplomatice sunt centre de antrenament pentru diplomați, ele editează documen­te de arhivă, precum și reviste de speci­alitate, deseori organizează conferințe și alte evenimente notorii. Acum douăzeci sau zece ani nu ne-am fi putut imagina existența unui institut diplomatic. Moldo­va era acum trei ani unicul stat din regiu­nea Europei Centrale și de Est fără un ase­menea institut diplomatic. Pot să spun că ne-am inspirat din experiența mai multor țări, personal am insistat mult pe formarea Institutului Diplomatic, pe când eram am­basador la Sofia. Conducerea Institutului de profil bulgar ne-a oferit un ajutor dez­interesat chiar în debutul activității, iar în anul 2020 diplomații noștri au beneficiat de un ciclu de prelegeri ai unor prestigioși analiști bulgari. Anul trecut am efectuat o vizită de lucru la București și grație deschi­derii pe care a manifestat-o conducerea Institutului diplomatic român recent am primit o importantă donație de carte, con­stând din 77 de volume de documente și studii în materie.

– Ce putem afla la capitolul coope­rare a Institutului Diplomatic cu instituții similare din alte țări?

– Pe parcursul ultimilor doi ani și ceva au fost semnate și își produc efectul Me­morandumuri de înțelegere cu Institutul ungar pentru Afaceri Externe și Comerț, Institutul Diplomatic bulgar, Academia Diplomatică ucraineană Henadii Udoven­ko, Academia Diplomatică azeră, Institutul georgian de formare și cercetare diploma­tică Levan Mikeladze, Institutul Diplomatic Român, Universitatea chineză pentru Afa­ceri Externe, Institutul Diplomatic din Qa­tar. În faza finală de negociere se află ofi­cializarea relației cu instituții similare din Spania și Grecia, este inițiat procesul de negociere cu partenerii turci, cehi, etc. Am inițiat o colaborare practică foarte bună, cu ambasadele străine acreditate la Chișinău și cu institutele diplomatice ale statelor-partenere. Astfel, diplomații moldoveni în acest an au beneficiat de cursuri oferite de ambasadori și alți înalți diplomați din Po­lonia, Canada, România, Japonia, Bulgaria, Qatar, Azerbaidjan, Ungaria, Statele Uni­te, Marea Britanie, Macedonia de Nord, Ucraina, Austria, Italia. Institutul diploma­tic a formalizat relația de colaborare cu Academia de Studii Economice din Mol­dova, Universitatea de Stat din Moldova, Centrul Național Anticorupție. O colabo­rare fructuoasă întreținem și cu Universita­tea de Stat de Medicină și Farmacie “Nico­lae Testemițanu”, precum și cu Academia Diplomatică din Viena.

– Probabil, mult depinde de context, de inițiativă și implicare profesio­nistă, de entuziasm și muncă, cel mai des rolul persoanelor implicate în crearea unei instituții noi poate fi determinant…

– Desigur. Mereu sunt oameni care susțin noi proiecte și oameni care nu înțeleg importanța sau au anumite rețineri. Asta e ceva inerent oricărui pro­ces sau proiect nou. Procesul de reflecție a fost îndelungat, pietrele subacvatice la fel nu au lipsit. Datorită eforturilor mai mul­tor colegi, în frunte cu ex-ministrul Tudor Ulianovschi, instituția a fost în sfârșit cre­ată, în octombrie 2018. Ulterior, procesul de fortificare instituțională a fost destul de activ și nemijlocit susținut de miniștrii Aureliu Ciocoi și Oleg Țulea, acesta din urmă susținând activ Institutul și din ac­tuala dumisale poziție de ambasador la Budapesta. Împreună cu ministrul Aure­liu Ciocoi, săptămânal discutăm și luăm decizii menite să sporească capacitatea instituțională și să calibreze cursurile ofe­rite, astfel încât ciclurile de instruire oferi­te să fie benefice pentru fiecare diplomat din sistem. Rolul primului director al In­stitutului, Victor Țvircun, la fel a fost unul important, având în vedere că instituția a fost creată de la zero. Vreau să remarc că și diplomații experimentați din sistemul MAEIE deseori sunt profesorii noștri, ofe­rind prelegeri pentru colegii mai tineri și partajând expertiza și experiența lor esențială, astfel contribuind substanțial la creșterea nivelului general de competență a tuturor angajaților instituției. Vreau să remarc ajutorul esențial pentru dotarea In­stitutului cu tehnica necesară, oferit gene­ros de partenerii bulgari, în anii 2018, 2019 și 2020, prin programul guvernamental de asistență pentru dezvoltare. În 2021 im­plementăm primul Plan anual de instruire, astfel Institutul Diplomatic desfășurând cicluri de cursuri pentru diplomații din Centrala MAEIE și din misiunile diploma-tice și consulare, în varii domenii ale di-plomației sec. XXI, precum diplomația bila­terală și multilaterală, diplomația integră-rii europene, dreptul internațional, diplo-mația publică și cea digitală, diplomația economică, politica statului menită să aju­te Diaspora, diplomația consulară, promo­varea culturii și imaginii țării în exterior, dar și chestiuni legate de brandul de țară, eti­chetă și protocol. Acest succes comun este cea mai bună demonstrație a capacității echipei noastre de a stabili priorități și de a obține rezultate tangibile.

– În spațiul public s-a încetățenit ideea că inițiativa de creare a Insti­tutului Diplomatic a avut la bază ne­cesitatea de fortificare a serviciului diplomatic al Republicii Moldova și în același timp posibilitatea instruirii specialiștilor din domeniul relațiilor internaționale și din alte instituții publice și private…

– Da, desigur. Ritmul de fortificare a noii instituții este bine susținut în cadrul MAEIE, cu toate că pandemia globală și-a pus amprenta asupra posibilității de or­ganizare a cursurilor, noi fiind forțați să trecem activitățile în regim preponderent online. Gradul de competență profesiona­lă a personalului angajat în subdiviziuni­le serviciului diplomatic, și mai ales noile provocări pe plan internațional, dictează necesitatea modernizării sistemului de pregătire a cadrelor diplomatice. În acest scop, formarea continuă a cadrelor di­plomatice trebuie să cuprindă, pe lângă formarea profesională inițială, pregătirea continuă în paralel cu activitatea de ser­viciu, care să fie îmbinate și completate reciproc, oferind o mai bună înțelegere a problematicii internaționale curente. Aș dori să-mi exprim recunoștința, cu această ocazie, tuturor celor care au sprijinit acest proiect, menit să alinieze diplomația mol­dovenească cu noile tendințe globale și să aducă o plusvaloare perfecționării conti­nue a cadrelor diplomatice.

– Cum va contribui Institutul Diplo­matic al MAEIE la colaborarea exter­nă în vederea atingerii dezideratului de integrare europeană?

– Faptul că țara noastră se pregătește să îndeplinească condițiile pentru aderarea la Uniunea Europeană se reflectă pe de­plin și în procesul de formare a angajaților instituției, care prin dezvoltarea parteneri­atelor comune cu statele membre ale UE, are drept scop de a învăța lecțiile state­lor care deja au trecut prin acest proces. În acest sens, s-au organizat câteva pre­legeri cu experți străini în domeniul inte­grării europene. Astfel, competențele do­bândite prin intermediul programelor de formare vor permite diplomaților noștri să înțeleagă mai bine evoluția mediu­lui extern și prin aceasta să le permită să anticipeze oportunitățile actualului con­text internațional în vederea fructificării tuturor ocaziilor care vor apărea. Până la aderare însă, este important ca Moldova să adopte standardele de viață europene în beneficiul cetățenilor. La fel, Institutul Diplomatic participă la reflectarea și dez­baterile colegilor din alte state europene, privind relația UE și a statelor partenere cu Statele Unite, China, Rusia, Turcia și alte zone ale lumii.

– Am văzut că ați organizat cursuri pentru diplomați cu medici și pro­fesori universitari care i-au instruit cum să procedeze pe timp de pande­mie. Ce ar trebui să cunoască un di­plomat și cum trebuie să se comporte pe vreme de criză, dar și în timpuri normale? Mai ales că și cetățenii noștri din străinătate pot nimeri în diferite situații dificile?

– Da, orice proces de instruire trebuie să fie modelat în funcție de necesitățile vita­le ale departamentului nostru de politică externă, să demonstreze o bună flexibili­tate și o reacție la modificarea esențială a contextului. Astfel, grație deschiderii extraordinare manifestate de rectorul USMF, prof. Emil Ceban, după izbucnirea pandemiei în martie 2020, noi am reușit în perioada iunie-iulie a anului trecut, în comun cu Universitatea de Stat de Me­dicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” să organizăm o serie de 8 prelegeri, în domeniul diplomației medicale, cu gene­ricul „Colaborarea intersectorială în apli­carea măsurilor de prevenire și control al infecțiilor cu potențial pandemic”. La pre­legerile susținute în regim online au luat parte atât diplomații din cadrul Centralei MAEIE, cât și din 25 misiuni diplomatice și consulare. Au fost abordate subiecte pre­cum sistemul de sănătate din R. Moldo­va, managementul pandemiei COVID-19, Regulamentul Sanitar Internațional (RSI), sistemul de supraveghere a infecțiilor cu răspândire pandemică, epidemiologia și prevenirea infecției COVID-19, aspectele clinice in COVID-19, procedurile standard de protecție pentru angajații ambasa­delor și serviciilor consulare în perioada COVID-19 și măsurile de prevenție și protecție în COVID-19. Un accent deose­bit s-a pus pe elucidarea modalităților de reacție a sistemului de sănătate din Re­publica Moldova și măsurile care au fost luate la nivel național în gestionarea crizei actuale, precum și reformele necesare în domeniul sănătății indispensabile în viitor, avându-se în vedere că epidemiile bolilor infecțioase apar și se răspândesc în pre­zent mai des ca niciodată din cauza mai multor factori, cum ar fi dereglările eco­sistemelor, migrația intensă și creșterea numărului de refugiați, contactul dintre animale și oameni, accesul limitat la în­grijirea sănătății, conflictele și războaiele etc. Conferențiarii USMF au trecut în re­vistă, de asemenea, rolul și locul OMS în gestionarea pandemiei COVID-19 și su­portul acordat Republicii Moldova, dar și colaborarea țării noastre cu alte state și organisme internaționale și regionale în domeniul sănătății.

– Probabil, ați abordat și aspecte ce țin de percepția pandemiei globa­le, precum și informarea corectă a cetățenilor noștri…

– Da, așa este. Un subiect aparte l-a constituit rolul Regulamentului Sanitar Internațional (RSI) ca instrument de cola­borare internațională în urgențele majore de sănătate publică, precum și sarcina care îi revine MAEIE în implementarea acestu­ia. Corpul diplomatic a avut posibilitatea să ia cunoștință de procedurile standard de protecție pentru angajații ambasa­delor și serviciilor consulare și de măsu­rile de prevenție și protecție în perioadaCOVID-19. De asemenea, li s-a prezen­tat un exercițiu practic pentru stabilirea riscului în urgențe de sănătate publi­că. Diplomați au participat activ și s-au arătat interesați inclusiv de fenomenul informațional al infodemiei și lupta împo­triva acesteia. Infodemia apărută în con­textul pandemiei de COVID-19 a reliefat importanța crucială a informării corecte a cetățenilor în raport cu fenomenul fake news care, prin informațiile false și/sau incomplete, a fost în stare să submine­ze stabilitatea societăților, credibilitatea instituțiilor, provocând adesea panică sau anxietate în rândul cetățenilor.

– Pentru diplomație este important spatele frontului, ca să mă exprim așa, susținerea masivă din țara ta. În acest context, credeți că rezultate­le alegerilor parlamentare ar putea schimba vectorul politicii externe sau există o certitudine, convingerea că nimeni nu ne poate abate de pe drumul european?

– Nu cred că există alternative pentru parcursul nostru european, mai bine zis pentru integrarea noastră europeană efec­tivă. Că de parcurs deja parcurgem de ceva timp acest drum. Noi avem o datorie față de acest popor mult încercat de soartă, tre­cut prin ocupație străină, deznaționalizare, subdezvoltare. Nu avem dreptul să ne abatem de la calea propusă. Exemplul al­tor țări din regiune, care au trecut de la vorbe la fapte și acum fac parte din familia europeană, este unul mobilizator pentru diplomație, dar și pentru tinerii din țara noastră, practic pentru întreaga societate. UE înseamnă stabilitate, dezvoltare, liber­tate, prosperare. Și majoritatea cetățenilor asta își doresc. Fără îndoială, vom asista la deversarea unor impunătoare doze, poate chiar a tonelor de demagogie la subiect, pentru că așa sunt campaniile electorale uneori. Dar practic, pragmatic vorbind, dezvoltarea noastră de perspectivă este strâns legată de avansarea în direcția asocierii politice și integrării economice cu UE. Chiar în aceste zile, am organizat un curs de diplomație economică, predat de responsabilii de sectorul economic al Guvernului, și în acest cadru a fost din nou actualizată și pusă în lumină metodologia activității diplomatice, pentru o mai bună fructificare a oportunităților oferite de conjunctura europeană și internațională.

– Precum se știe, economicul dictea­ză politicul. În ce măsură Republi­ca Moldova, cel mai sărac stat din Europa, își poate realiza aspirațiile majorității populației evitând pro­vocările unui război hibrid, prin care unii doresc deturnarea, abaterea din drumul spre Uniunea Europeană?

– Aceste subiecte sunt permanent în vizorul Institutului Diplomatic, noi acor­dăm o atenție sporită fenomenului fake news, discursului fals. Pot să menționez și faptul că prin cooperarea cu partenerii noștri, diplomații din minister au acces la publicațiile cele mai prestigioase din lume, astfel documentând-se din sur­se sigure. Economia noastră este tot mai integrată cu cea europeană, exporturile sunt direcționate în proporție de peste 65 la sută în UE, investițiile vin din UE și SUA, și la acest capitol putem fi siguri ca factorul economic va determina și atitu­dinea, poziția politică a societății noastre. Proiectele europene de racordare a infra­structurilor, modernizarea industriei, agri­culturii, sferei serviciilor, a sistemului de educație și sănătate – aceste și alte aspec­te nu pot fi modernizate decât cu ajutorul UE și după model european.

– Credeți că aderarea la UE este un proces ireversibil? Cât poate dura acest proces? Fiindcă oamenii, după ce au muncit, au trăit în Occident, vor stabilitate, prosperitate, pe care nu o văd deocamdată acasă…

– Eu cred cu tărie că integrarea euro­peană este un proces ireversibil. Altfel nu aș activa în cadrul Ministerului de externe. Fără convingeri clare în general este greu pe lume, iar în cadrul administrației de stat convingerea este un element esențial. Cel puțin pentru mine personal. Eu am demisionat de două ori din administrația de stat, prima dată în anii 90, când eram încă destul de tânăr, din poziția de con­silier prezidențial, și a doua oară, din cea de consilier al Ambasadei noastre din Pa­ris, la finele anului 2001, când se părea că începem din nou să fim puși să construim comunismul. A fi diplomat mai înseamnă și să fii consecvent în atingerea obiective­lor strategice ale țării tale. Desigur că Mol­dova va adera la UE și cred că nu e banal să spun că acest lucru depinde de fiecare moldovean. Și într-o măsură foarte mare depinde de conducerea și diplomația țării. Pe cât de competenți, implicați, atenți, laborioși vor fi diplomații pentru a fructifi­ca oportunitățile – asta depinde și de noi. Și pentru asta vom continua să muncim.

– Vă mulțumesc pentru acest inter­viu și profit de ocazie pentru a ura mult succes diplomaților moldoveni în noul test de rezistență – buna or­ganizare și desfășurare a alegerilor parlamentare anticipate, precum și în promovarea intereselor naționale ale Republicii Moldova peste tot în lume.

– Și eu vă mulțumesc pentru această oportunitate și doresc multă sănătate co­laboratorilor și tuturor cititorilor publicației Dumneavoastră.