Anul care s-a scurs, poate, cu excepţia lui ”92, când a fost război, este cel mai dramatic an din istoria ţării noastre. Din toate punctele de vedere. Politic, pentru prima dată, au fost răsturnate două guverne într-un singur an, ciomăgelile dintre partidele aflate la putere nu mai au sfârşit. Economic, după trei trimestre, economia a căzut cu aproape 4 la sută, exporturile s-au micşorat cu mai bine de 16%, transferurile băneşti de peste hotare s-au redus cu aproape o treime, reformele economice s-au blocat, partenerii străini refuză să ne mai dea bani. Financiar, colaps bancar, ca urmare a furtului miliardului din trei bănci comerciale, care au fost lichidate ulterior.
Dar cel mai mult a avut de suferit populaţia ţării: angajaţii, pensionarii. Ca urmare a deprecierii monedei naţionale cu peste 30 la sută, cea mai dezastruoasă de când avem banul nostru, determinată, în primul rând, de furtul miliardului, salariile şi pensiile şi-au pierdut în mod catastrofal din valoarea lor. În schimb, preţurile au crescut cu peste 13%, una dintre cele mai mari cote după anii ”90. Tarifele la energia electrică şi la gaze ne-au dat gata. Astfel încât salariul real pe ţară a înregistrat o scădere de 2,3%. Lucru ce nu s-a întâmplat nici chiar în anii 2008-2009, când Republica Moldova a suportat şocul crizei financiar-economice mondiale. Atunci salariile, chiar valoarea lor reală, au fost în creştere.
Dar, precum menţionau recent experţii centrului analitic „Expert–Grup”, cea mai mare problemă a ţării noastre nu este faptul că economia naţională se află în declin, ci că Republica Moldova nu are imunitate la şocurile de felul celor pe care le-a suportat în anul 2015, iar guvernarea nu este capabilă să gestioneze criza care macină ţara. În genere, consideră analiștii, economia ţării este absolut nepregătită pentru o criză de felul acesteia cu care ne confruntăm la momentul de faţă. Deficitul bugetar se îndreaptă spre cota de …
