Foto: blogspot.com
Alături de ghiocei, vestitorii primăverii, încă de la începutul lunii martie, îşi fac apariţia viorelele. Denumire populară: toporaşi, odorea, micșunea, tămâioară, violetă, călţunaşi, cârligei, floare Domnească, micsandre, pantofiori, toporaşul Doamnei. Denumire ştiinţifică: Viola odorată.
Momentul ideal pentru cules este luna în creştere. Viorelele conţin o substanţă numită mucilagiu, care acţionează că o gelatină fină. Acest mucilagiu, găsit de altfel şi în alte plante, cum ar fi nalba, a făcut că violeta să fie folosită în remediile naturiste pentru durerile în gât şi ca soluţie calmantă pentru inflamațiile membranelor mucoase.
Totodată, extractele de viorele sunt cunoscute că un bun expectorant, iar preparatele din viorele sunt bune cicatrizante şi antiinflamatoare. De asemenea, vomitive, purgative şi sudorifice. Medicina populară include dintotdeauna viorelele ca plantă medicinală pentru tratamentul pielii. Înainte se prepara un terci de viorele care era aplicat sub formă de prişniţă pe abcese, afecţiuni canceroase ale pielii sau arsuri.
Florile uscate se presară astăzi deasupra ciocolatei negre. Din florile fermentate de viorele se poate obţine sirop sau o băutură aromată, alcoolizată, care seamănă la gust cu vişinata.
Viorelele se pot folosi în tratamentul următoarelor afecţiuni: amigdalită cronică, bronşită, cistită, colită, constipaţie, dermatoze, febră, gastralgii, afecţiuni renale, gută, guturai, hipertensiune arterială, insomnii, intoxicaţii acute, palpitaţii, răceală, răni, reumatism, tumori maligne ale pielii, tuse şi ulcer gastroduodenal. Redacţia „Vocea poporului” vă doreşte să fiţi sănătoşi!
