Prazul este o plantă erbacee bienală, leguminoasă, originară din zonele vecine Mării Mediterane (Egipt, Grecia şi Asia Mică). Principala caracteristică a plantei este bulbul mare, din care se desprinde rădăcina, care are forma firoasă, de „mustăţi”.
Prazul se foloseşte în gastronomie pentru prepararea diverselor tipuri de mâncăruri şi salate, dar poate fi administrat şi în scop terapeutic, beneficiind de numeroase substanţe cu potenţial vindecător. În scop fitoterapeutic se utilizează bulbul şi seminţele. Prazul conţine apă 87-90%, hidraţi de carbon, proteine, glucide, lipide, glucoză, fructoză, zaharoză, grăsimi, substanţe minerale, ulei volatil, saponine şi vitamine (C, PP, B6).
Având rol antiseptic, bacteriostatic, planta stimulează imunitatea, scade riscul cancerului de colon, prostată, sân, ovarian, are efecte laxative, vermifug, emolient, efect expectorant, diuretic, favorizează eliminarea toxinelor din organism, lubrifiază pereţii intestinali, antiinflamator, antiseptic, hipotensiv, hipoglicemiant, tonic şi vasodilatator. Trebuie să ținem cont că prazul consumat ca atare sau decoctul din frunze poate ajuta la înlăturarea gripei, anginei, afecţiunilor cardiace, arterite, astmului bronşic, bronşitelor, traheitelor, laringitelor, constipaţiei, enterocolitelor, atoniei digestive. Sub formă de cataplasmă, compresă, spălături locale, planta ajută la vindecarea furunculelor, plăgilor, panariţiului, abceselor şi piodermitei. Dar prazul şi preparatele fitoterapeutice din această plantă sunt contraindicate în litiaze renale sau biliare din cauza oxalaţilor.